Evoluţia poate să fie rezultatul plăcerii cu care este alimentat adn-ul?

     Părintele inconştientului colectiv, Jung, îşi bazează descoperirile pe studiile tipului asociațiilor şi formaţiunilor  observabile la psihotici, care i-au oferit posibilitatea de a explora un potenţial inconştient suprapersonal cu arhetipuri ce au caracter universal asemănătoare motivelor mitice.  Opusă metodei analitic-reductive, orientate spre trecut şi cauze practicate de Freud, inspirat şi de metodele adleriene Jung abordează perspectiva scopului ,,admiţând în acelaşi timp autonomia genetică a spiritului,, (Zamfirescu, 2007)
     Teoriile jungiene intră în conflict cu psihiatria materialistă şi aduce puncte de vedere noi asupra suferințelor psihice. ,,Nu se ştie exact dacă factorul psihic – complexul – declanşează boala în condiţiile existenţei predispoziţiei sau dacă declanşarea bolii în registru organic activează complexul, care se manifestă prin simptome. În încercarea de a depăşi dilema – psihogenie sau somatologie - Jung introduce ipoteza unei ,,toxine biologice,, a cărei contribuţie ar consta în fixarea complexului.,, această teorie scoţând în evidenţă faptul că ,,nevoile filozifice şi religioase ale omului sunt de sine stătătoare genetic, nu pot fi deduse din alte aspecte, mai simple, din zona sufletului.,, (Zamfirescu, 2007)
     Chimia creierului, fiziologia este modificată de evoluţie şi începe să se reprezinte pregnant faptul că reacţiile chimice la nivel cerebral modifică comportamente şi interacţionează pe multe canale de comunicare cu mediul şi cu el însuşi. Intelectul nu poate fi redus la o suma de reacţii chimice şi complexe noi în raport cu evoluţia speciei şi care încă nu a găsit o formă stabilă de manifestare, dar această teorie vine în completarea altor teorii. În această lumină putem lua în consideraţie faptul că ,,Nu numai că suntem cu toţii, aşa cum susţinea Freud, nevrotci potenţiali, dar, conform lui Jung, purtăm cu toţii în noi germenii îmbolnăvirii psihotice. O simplă diferenţă de grad ne poate arunca în lumea stranie a psihozei.,, (Zamfirescu, 2007)
     Diferenţa poate să stea în satisfacerea nevoilor sub forma adaptabilităţii individuale la mediu şi la tot ceea ce reprezintă el în interacţiunea cu el? Evoluţia poate să fie rezultatul plăcerii cu care este alimentat adn-ul? Cât adevăr şi cât mister se ascunde în următoarea frază :,,Cuvintele eu vreau sunt cea mai veche moştenire a omenirii pe care au ajutat-o în nenumărate primejdii. Ele sunt protecţia omenirii civilizate şi o deosebesc de animal, care ascultă doar de instinctul surd şi de legea naturii.,, (Jung, Editura Trei,2005)
      În abordarea Jungiană, clientul poate ajunge să identifice o variantă care îl va avantaja de a lungul vieţii sale simţindu-se integrat în universul existenţial, acceptând desfăşurarea evenimentelor şi conştientizând importanţa lui prin acceptarea participării la ele ca forţă creatoare, toate acestea întâmplându-se în cadrul unei treceri terapeutice  ,,tot aşa cum perspectiva cauzală, prin analiză şi reducţia evenimentelor individuale, ajunge în cele din urmă la principiile universale ale psihicului, tot aşa şi punctul de vedere constructiv ajunge, prin sinteza tendinţelor individuale, la scopuri universale. Sufletul este punctul de trecere, de aceea în mod necesar este determinat spre două părţi. El oferă, pe de o parte, imaginea unui ,,precipitat,, a tot ce este trecut şi, în aceasta, pe de alta parte, o imagine a cunoaşterii în germene a tot ce va veni, în măsura în care însuşi creează viitorul.,, (Jung, Editura Trei,2005)
     Jung este conştient de impactul teoriilor sale şi precizează, probabil pentru a sublinia veridicitatea lor, ,,că nu puţini sunt cei care vor ridica obiecţia în primul rând că procesul psihologic de adaptare nu se realizează deloc pe drumul formării prealabile a unei concepţii despre lume şi în al doilea rând că încercarea de a se adapta pe drum unei concepţii despre lume este deja un semn al unei dispoziţii psihice patologice. Există, fără îndoială, numeroşi oameni  care se pot transpune şi încadra în lume fără o concepţie prealabilă. Dacă ei chiar ajung la o concepţie mai generală, , atunci acest lucru se întâmplă mereu ulterior. Există însă, pe de altă parte, la fel de mulţi oameni care pot să se încadreze doar pe calea  formulării intelectuale prealabile. În ceea ce nu înţeleg ei, respectiv nu cred că înţeleg, ei nu se pot transpune, nici încadra. Şi de cele mai multe ori se întâmplă că ei se încadrează doar atât cât au putut înţelege în mod intelectual. În această din urmă categorie par să intre toţi acei bolnavi pe care îi observăm aici.,, (Jung, Editura Trei,2005)
     Ameliorarea anxietăţii şi întărirea Sineului pot fi favorizate prin acceptarea faptului că făcând parte dintr-un Univers care se destăinuie doar atunci când participi creativ şi descoperi că tocmai această manifestare este secretul lăsat în lumină a existenţei şi al echilibrului?

Bibliografie