Fred Genesse, profesor de psihologie la Universitatea McGill (Canada), consideră că: „Nu limbajul este înnăscut, ci atitudinea pentru limbaj”. Deci copilul dobândește bazele vorbirii în timpul gestației. Chiar dacă achiziționarea limbajului nu debutează decât după naștere, inteligența senzorială pe care o dezvoltă fătul în pântecele mamei este matricea gândirii viitoare perfecționată prin naștere.

Corrine Antoine – Ghid psihologic pentru sarcină și maternitate

Cei care nu pot să-și accepte încă realitatea lor omenească, fiindcă li se pare prea dură, se aruncă cu disperare în demersuri a căror excesivitate le dezvăluie caracterul defensiv. Se implică în prea multe, dintr-o hiperactivitate maniacală; neagă realitatea, alegând să se comporte ca și cum aceasta nu ar exista. Se epuizează, pentru a nu ajunge să afle în ei ceea ce nu suportă. O bătălie sortită eșecului.

Daniel Wildlocher, Alain Braconnier – Psihanaliză și psihoterapii

Faptul de a-și alăpta ea însăși copilul este fundamental. În timp ce își alimentează copilul, este necesar ca mama șă-i vorbească permanent acestuia, oferindu-i o ”baie de cuvinte”. O mamă care pune biberonul între perne și pleacă nu este o mamă bună o dată cu laptele înghițit, sugarul ”înghite” și tavanul, adică neantul care este ceva lipsit de viață.

Francoise Dolto – Femininul, Opere 6

Corpul, această mașinărie complicată, îndeplinește cele mai complexe și precise activități motorii sub influența unor fenomene psihologice ca ideile și dorințele.

Franz Alexander – Medicină psihosomatică

Sentimentul că ”ar fi trebuit să fac mai mult” oglindește, cred eu,  o dorință fundamentală de a controla incontrolabilul. La urma urmei, dacă ești vinovat de a nu fi făcut ceva ce-ar fi trebuit să faci, atunci concluzia logică este că există ceva ce s-ar fi putut face – un gând reconfortant, care ne distrage atenția de la jalnica noastră neajutorare în fața morții ! Înfășurați într-o iluzie elaborată de putere și progres fără limite, fiecare dinre noi subscrie, cel puțin până la criza vârstei  mijlocii, credinței că existența constă într-o eternă spirală ascendentă a realizării de sine, care nu depinde decât de propria voință.
Această dulce iluzie se poate vedea sfărâmată de vreo experiență fulgerătoare și ireversebilă, pe care filosofii o numesc adeseori ”experiență-limită”.

Irvin D. Yalom – Călăul dragostei și alte povești de psihoterapie

Ceea ce cauți nu e doar irațional, ci și tragic de auto-distrugător. Nu se poate, fiindcă este imposibil, să obții o iubire de adult, prin teroarea infantilă și retragerea în tine însăți. Ca să fie siguri că fiicele lor își vor găsi un soț, părinții chinezi le schilodeau din fragedă copilărie, legându-le strâns labele piciorelor și împiedicându-le să crească normal. Tu te constrângi pe tine încă și mai crunt. Tu sufoci persoana care-ai fi putut să devii, ți-ai condamnat cea mai mare parte din tine la un deces prematur. Sigur că suferi din cauza încercărilor prin care treci în fiecare zi și a micilor tale eșecuri, dar există sub toate acestea o suferință încă și mai mare, pentru că ști prea bine ce ți-ai făcut cu mâna ta.

Irvin D. Yalom – Cu fiecare zi mai aproape

Noi oamenii pare că suntem făpturi în căutare de sens, care au însă nenorocul să fie aruncate înt-o lume lipsită de sens intrinsec. Una dintre cele mai dificile sarcini este aceea de a inventa un sens al existenței suficient de solid pentru a justifica viața, reușind în același timp negarea calității de autori ai acestui sens. Tragem în schimb concluzia că era ,, acolo,, , așteptându-ne. Căutarea neîntreruptă a unor sisteme fundamentale de sens ne aruncă de multe ori în crize ale sensului vieții.

Darul Psihoterapiei-Irvin D. Yalom

Ce suntem. Numai ceea ce suntem contează cu adevărat. O conștiință sănătoasă, spune Schopenhauer, înseamnă mai mult decât o bună reputație. Scopul nostru cel mai important ar trebui să fie o sănătate bună și bogăția intelectuală, ceea ce ne poate oferi o rezervă inepuizabilă de idei, independență și o viață morală. Echilibrul interior rezultă din conștientizarea faptului că nu lucrurile în sine ne deranjează, ci interpretarea pe care le-o dăm.

Irvin D. Yalom – Privind soarele în față

Iar iubind ceva ce ce este nechimbător și etern înseamnă că nu ești supus capriciilor celui iubit sau nestatorniciei ori finitudinii. Asta înseamnă, de asemenea, că nu încercăm să ne completăm printr-o  altă persoană.

Irvin D. Yalom – Problema Spinoza

Majoritatea sau poate toți părinții care așteaptă de la copiii lor să aibă grijă de ei au trăit ei însăși experiența unui parentaj foarte neadecvat. Din nefericire, prea adesea ei le pot crea copiilor lor probleme psihice majore.

Jhon Bowlby – O bază de siguranță

Sensul apare timpuriu în viață, când bebelușul își preocupă ochii cu o arie vizuală, într-un efort de a structura puțin din realitatea înconjurătoare. Aceasta este mișcarea beblușului către lume, o primă activitate expresivă, la un nivel preconștient și preintenționat. În procesul creșterii, devine conștient, încărcat de emoție și cu sens, atunci când copilul interacționează cu lumea. Atunci copilul organizează câmpul vizual, astfel încât un anumit obiect din acel câmp devine vizibil și, astfel, începe să existe mai mult decât alte lucruri în acel câmp vizual. Apoi capătă o anumită importanță, devenind astfel semnificativ.

Adeseori ne pomenim prinşi în capcana mentală de a vedea oameni cu realizări extraordinare şi de a crede că au ajuns aşa cum sunt pentru că ar avea vreun har anume. Cu toate acestea, la o privire mai atentă se dovedeşte că marele har pe care îl au acei oameni cu realizări extraordinare este capacitatea de a acţiona. De fapt, şi alţi oameni aveau aceleaşi cunoştinţe pe care le avea şi Steve Jobs. Şi alţi oameni în afară de Ted Turner şi-or fi dat seama de uriaşul potenţial economic al televiziunii prin cablu. Dar Turner şi Jobs au fost capabili să acţioneze, şi prin aceasta au schimbat modul în care mulţi dintre noi percep lumea.

Începem deci să înțelegem și ,,magia,, cuvântului. Cuvintele sunt cele mai importante mijloace prin care un om își exercită influența asupra celuilat. Cuvintele sunt mijloace bune pentru a provoca schimbări psihice la persoanele cărora le sunt adresate și de aceea nu mai sună misterios atunci când se susține că magia cuvântului poate înlătura simptome, mai ales pe cele înrădăcinate în stările psihice.

Sigmund Freud – Tehnica psihanalizei, Opere 11