Consilierea psihologică este intervenţie psihologică:
(a) în scopul optimizării, autocunoaşterii şi dezvoltării personale
(b) în scopul remiterii problemelor emoţionale, cognitive şi de comportament.
Consilierea psihologică se deosebeşte de consilierea educaţională/şcolară.
În timp ce consilierea educaţională/şcolară este focalizata pe probleme de educaţie şi carieră putând fi practicată de profesionişti cu pregătire non-psihologică (ex. sociologici, pedagogi etc.), consilierea psihologică implică intervenţia specialistului psiholog (sau asimilat) în optimizare personală şi în ameliorarea problemelor psiho-emoţionale şi de comportament.
Consilierea psihologică se deosebeşte de psihoterapie.
În timp ce psihoterapeutul poate să fie psiholog sau medic, consilierul psihologic nu poate sa fie decât psiholog; în plus, numai psihoterapeutul poate face intervenţie psihologică pentru psihopatologie, în timp ce consilierul psihologic se focalizează pe optimizare şi dezvoltare personală, probleme subclinice (ex. disforie) sau patologie somatică în care sunt implicaţi factori psihologici. Psihoterapeutul-psiholog are toate competenţele consilierului psihologic.
Consilierea psihologică se poate realiza în regim:
- individual;
- în grup;
- de grup (ex. cuplu, familie).
Componentele unui proces de consiliere psihologică sunt:
- evaluarea cerinţelor (obiectivelor/scopurilor)/problemelor clientului;
- conceptualizarea psihologică a cerinţelor (obiectivelor/scopurilor)/problemelor clientului;
- intervenţii psihologice individuale şi de grup;
- relaţia de consiliere;
- evaluarea procesului de consiliere psihologică şi a rezultatelor acestuia.
Intervenţiile psihologice ale consilierului psihologic:
- optimizare, dezvoltare şi autocunoaştere (ex. coaching);
- probleme psihologice subclinice;
- educaţia pentru sănătate, prevenţia primară;
- prevenţie secundară, terţiară, recuperare;
- soluții pentru problemele de cuplu şi familie.

sursa www.copsi.ro  Colegiul Psihologilor din România, Comisia de Psihologie Clinică şi Psihoterapie, GHID DE PRACTICĂ CLINICĂ ÎN PSIHOLOGIE

      Între anii 2008-2013 la maternitatea ,,Buna Vestire,, din Galați, am participat ca voluntar la proiectul Educaţie integrată pentru viața de familie proiect desfășurat în colaborare cu Institului Român de Psihoterapie Integrativă.
      Proiectul Educaţie integrată pentru viața de familie urmărea să pregatească tinerii pentru viața de familie, având ca scop prevenirea problemelelor care pot apărea într-un cuplu și îl pot afecta negativ. De asemenea, în cadrul proiectului se acorda sprijin de specialitate prin informare și suport, sprijin care acționează pozitiv în situațiile de criză care pot periclita viitorul și starea de bine a cuplului, aducând o îmbunătățire a calității vieții.

Despre Educaţie integrată pentru viața de familie

      Având în centru familia, se recunoaște în același timp rolul partenerilor și a copiilor ca ființe de sine stătătoare, în cazul de față subliniindu-se printre altele și importanța învățării rolului de partener și părinte, accesând resurse interioare și exterioare, într–un proces continuu ce caracterizează evoluția cuplului. Comunicarea, interacțiunea și activitățile comune specifice cuplului, conștientizarea caracterului și a personalității cu elementele unice ale fiecărui partener în parte, pot fi integrate în dezvoltarea stării de bine în cuplu. Uneori informațiile și inițiativele care ne sunt la îndemână nu sunt de ajuns pentru a aduce un echilibru cuplului. Cuplul este expus constant schimbărilor și evenimentelor exterioare care pot fi bune sau rele. Stresul există și atunci când ai un loc de munca nou și atunci când nu ai un loc de muncă, și atunci când un cuplu își dorește un copil și atunci când un copil este alături de cuplu, și exemplele pot continua fiind variate în funcție de factorii de mediu și cei proprii fiecărei persoane și fiecărui cuplu în parte.
      Copilul are un rol bine definit în familie încă din perioada prenatală și interacțiunea cu familia și cu mediul are o importanță deosebită în dezvoltarea lui, a cuplului, a familiei și a societății. Rolul de părinte, ca și rolul de partener, se poate învăța și dezvolta iar datorită faptului că este un proces interactiv, proces caracteristic și familiei sau a cuplului în sine, pot apărea uneori situații de criză.
      De aceea, în unele momente, intervenția care vine din exteriorul sferei familiale, din exteriorul cuplului, poate să ofere prin intermediul persoanelor specializate, strategii și soluții optime în identificarea problemelor reale și soluționarea lor în condiții de siguranță și eficacitate maximă pentru persoană și pentru familie.

În prezent

      Dupa experiența acumulată, conștientizarea nevoilor actuale din cadrul societății, din cadrul sistemului de sănătate și la îndemnul formatorilor mei, am decis să actualizez și să continui independent acest tip de proiect. Astăzi la maternitatea ,,Buna Vestire,, sunt implicat în proiectul Starea de Bine în Viața de Familie ca voluntar, proiect care funcționează cu ajutorul cadrelor medicale și se bazează pe acordarea asistenței psihologice pacientelor maternității.