Căutare
Acasa
Wellbeing
Psihologie Clinica-Psihoterapie
Psihoterapia Integrativa
Drumul tau catre Starea de Bine
Despre Psihoterapie
Psihoterapie Integrativa
Prima sedinta
Sedinte Integrative
Cadrul terapeutic
Relatia psihoterapeutica
Beneficiile psihoterapiei
Psihosomatica
Starea de Bine
Abordare Integrativa
Puterea optiunilor
Analiza tranzactionala
Psihoterapie Rogersiana
Cognitiv Comportamentala
Hipnoza Ericksoniana
Contributia Jungiana
Psihanaliza
Vizualizare Creativa
Gandire pozitiva
Terapie Gestalt
Psihologia Clinica
Psihodiagnostic - Evaluare Clinica
Pe scurt
Psihodiagnoza - Evaluare
Interventie psihologica
Testare psihologica
Interventii tip EVOLVING
Evolutia, ascensiunea catre tine.
Consiliere personala
Analiza Evolving
Servicii psihologice
Psihologie Clinica
Psihoterapie
Psihoterapie de Grup
Psihoterapie de cuplu si familie
Psihoterapia mamei
Consiliere psihologica
Dezvoltare personala
Informatii
Cabinet Individual Psihologie
Despre mine
Descriere activitate cabinet
Aspecte legale
Contact
Proiecte
SBVF
Sanatate mintala
Evolving
Scoala parintilor
Nutritie
Dimensiuni
Personalitati si Cuvinte
Institutii si Organizatii
Sanatatea mintala
Blog
Acasă
sedinta psihoterapie
sedinta psihoterapie
Despre Psihoterapie
Dacă încercăm să aruncăm o privire rapidă pentru a surprinde momentele importante din istoria psihologiei și psihoterapiei putem
începe
incursiunea prin a ne referi
la
formele ei de început – când psihologia, psihoterapia, religia, filozofia, medicina, știința alcătuiau un amalgam funcțional-
ș
i s
ă
ne amintim de Orient unde se pot scoate în evidență Upanișadele
ș
i școlile filozofice înființate mai târziu, Yoga, Mimamsa etc.
N
u putem s
ă
uit
ă
m
că tot în istoria veche îi întâlnim și pe Lao-Tzi, Confucius, Siun-Tzi, Mo-Tzi, Van-Ciun, Ibn-Sina, Avicena, Maimonide și școlile budiste, filozofia zen etc.
Preoții hinduși recomandau tratamente cu bunătate și considerație în tratarea suferințelor psihice.
Ajungem apoi în antichitatea greacă și îi
întâlnim
pe Aristotel, Hipocrate, Democrit, Platon, Socrate, Pitagora, Heraclit din Efes, Xenofon, Parmenide etc.
c
are, cu influențe orientale, au contribuit
la
bazele psihoterapiei de
ast
ă
zi
prin dorința lor de a înțelege sufletul, spiritul și materia.
O idee interesantă în acele vremuri era faptul că n
atura maladiilor nervoase erau atribute de către Hipocrate tulburărilor sexuale
iar
Paracelsus
merită amintit pentru că
recomanda
metode similare cu
psihoterapia
ca
fiind eficace în tratamentul
suferinței psihice
.
Primii pași către concepte
le
dezvoltate în următoarea perioadă, și care au legaturi strânse cu psihoterapia, încep cu Thomas d'Aquino și Roger Bacon,
c
ontinu
ând
cu Descartes, Spinoza, Hobbes, Berkeley, Hume etc.
Aproape am ajuns în zilele noastre.
U
n număr mare de oameni, chiar dac
ă
profeseaz
ă
în domeniul psihologiei/
psihoterapiei
sau nu, au auzit de Freud, considerat de majoritatea părintele psihanalizei și al psihoterapiei, de Jung, Rogers, Adler, Erickson etc.
Astăzi psihoterapia este împărțită în multe școli. Însă, la fel ca atunci când abia se năștea, scopul ei, oricare ar fi școala de proveniență, este starea de bine pe care clientul o poate atinge cu ajutorul psihoterapiei și a psihoterapeutului sau a psihoterapeutei.
***
Psihoterapia este, atunci
c
â
nd
p
ăș
e
ș
ti
î
n ea, o lume diferit
ă
de ceea ce
îț
i imaginezi sau observi
î
n filme.
Consider
ă
m
,
î
n cele mai multe cazuri, dac
ă
facem un prim pas s
ă
ne
î
nt
â
lnim
cu psihoterapia, c
ă
suntem
preg
ă
ti
ț
i
, c
ă
ș
tim destul de multe pentru a ne da cu
p
ă
rerea
, c
ă
ș
tim
at
â
t
de multe
î
nc
â
t
putem fi la
r
â
ndul
nostru psihoterapeuti. Este adevărat,
î
ns
ă
este
ș
i fals.
Dac
ă
ne referim la structura teoretică, la rezultatele pozitive sau la
e
ș
ecurile
ce pot fi
m
ă
surate
statistic
ș
i care reprezint
ă
psiho
terapia la un moment dat, la ceea ce
func
ț
ioneaz
ă
î
ntr-o anumit
ă
masur
ă
pentru fiecare dintre noi
c
â
nd
ne
afl
ă
m
î
ntr-o
situa
ț
ie
delicat
ă
atunci... da,
ș
tim foarte multe.
Î
ns
ă
pierdem din vedere
î
n primul
r
â
nd
ceea ce face psihoterapia s
ă
existe
ș
i s
ă
func
ț
ioneze
, procesul psihoterapeutic
ș
i unicitatea acestuia cu tot ceea ce
formează
acest proces terapeutic.
Î
n cadrul acestui proces exist
ă
un infinit de
incon
ș
tient
ș
i o infinitate de evenimente,
c
ă
rora
nu
po
ț
i
sa le
estimezi
viitorul,
și
care provin din partea terapeutului,
a
clientului,
a
geamului deschis,
a
ploii care vine brusc,
a ș
ervețelului parfumat
sc
ă
pat
pe jos etc.
Este
imens
a
p
â
nz
ă
de
p
ă
ianjen
format
ă
d
i
n
sentimente,
emo
ț
ii
,
î
nt
â
mpl
ă
ri
, cunoscut, necunoscut, mister sau mit,
p
â
nz
ă
a cărei capete nu le vedem, î
n care ne prindem
c
î
nd
ne
na
ș
tem
ș
i se
nume
ș
te
via
ță
. Dac
ă
ne zbatem
f
ă
r
ă
a
g
â
ndi
î
n ansamblu, vom
î
nainta greu,
foarte
greu…
î
ns
ă
dac
ă
vom privi dincolo de
cap
ă
tul
m
â
inii
vom observa c
ă
putem merge
relaxa
ț
i
ș
i c
ă
de fapt
p
â
nza
de
p
ă
i
a
njen
o putem transforma
î
n ceea ce ne dorim,
f
ă
c
â
nd
ca
via
ț
a
s
ă
fie
î
n mare
m
ă
sura
a
ș
a
cum ne
imagin
ă
m
.
Ne
na
ș
tem
cu o structur
ă
psihologic
ă
pregatit
ă
s
ă
absoarb
ă
seturi de comportamente
ș
i
tr
ă
iri
pe care le vom adapta
și le vom utiliza
î
n
func
ț
ie
de
evenimentele
din decursul vietii noastre,
de modul în care ne trăim viața
.
Î
n ceea ce
prive
ș
te
partea nevazut
ă
a noastr
ă
, a oamenilor,
î
nv
ăță
m
s
ă
ne
ap
ă
r
ă
m
de noi
î
n
ș
ine
, s
ă
ne
ap
ă
r
ă
m
de ceea ce nu ne place
ș
i nu ne convine, folosindu-ne
imagina
ț
ia
până
dincolo de limitele ce ne
î
ncadreaz
ă
î
n normal.
Ș
i referindu-m
ă
î
n acest caz la contactul cu psihoterapia,
activ
ă
m
mecanisme de
ap
ă
rare
și puțin narcisism
care ne
po
a
t
e
convinge c
ă
ș
tim totul
ș
i c
ă
psihoterapia nu poate
ajuta foarte mult
î
n ceea ce
prive
ș
te
problema noastr
ă
, c
ă
psiho
terapeutul nu are posibilitatea s
ă
ajute pentru că nu
î
n
ț
elege
cu
adev
ă
r
at
problema noastr
ă
.
Fuzion
â
nd
cu
mecanismele de
rezisten
ță
aceste
g
â
nduri
devin convingeri
ș
i astfel nu facem
dec
â
t
s
ă
rezist
ă
m
unei
schimb
ă
ri
care ne poate ajuta
dar
pe care creierul nu o poate gestiona
ș
i
î
i este mai simplu s
ă
activeze mecanism
e
de acest gen
dec
â
t
s
ă
se agreneze
î
n procesele
accept
ă
rii
adevărului,
schimbării
ș
i
adapt
ă
rii
.
Procesul psihoterapeutic n
u este un proces simplu. Nu este doar o
discu
ț
ie,
de genul acelei care o
por
ț
i
cu un prieten sau cu o prieten
ă
, cu o rudă apropiat
ă
. Este o lupt
ă
interioar
ă
acerb
ă
. O lupt
ă
pe care clientul o poart
ă
conform strategiei
construită
î
n timp,
î
mpreună cu
psiho
terapeutul, strategie care se poate schimba sau poate s
ă
duc
ă
uneori î
n puncte moarte doar pentru a
reu
ș
i
s
ă
se identifice cu drumul pe care
î
l
dore
ș
te
cu
adev
ă
rat
.
Și
î
ntr-
adev
ă
r,
din multe puncte de vedere
, clientul este cel mai bun terapeut al lui
î
nsu
ș
i,
cu condiția de a avea
î
n fa
ță
o oglind
ă
care
î
l ajut
ă
s
ă
se vad
ă
cum este
î
n realitate, dincolo de narcisimul
sinelui
,
ș
i această oglind
ă
este
psiho
terapeutul.
Bibliografie
Prima sedinta de psihoterapie
Clientul aşteaptă confirmarea potenţialei acţiuni în ,,filmul,, în care este actorul din rolul principal. Ideal pentru el ar fi o confirmare simplă care să nu presupună nici un conflict interior:,,Da este bine să faci aşa cum ţi-ai propus!,, confirmare care oferă certitudine şi valoare schimbării ce vine din interiorul său, dar provocarea este de a-l ajuta să identifice reala decizie şi să se fixeze asupra ei conștient și responsabil. Este de luat în calcul şi așteptarea negării rolului ce clientul ar dori să şi-l asume şi care ar genera o relaxare prin satisfacerea mecanismelor de apărare, ,,Nu cred că problema are o soluție!,, și astfel se va simți la adăpost în fața schimbării și a deciziilor, în continuare apelând la strategii proprii pentru a evita orice ieșire din zona sa de siguranță.
Dar clientul este în cabinet, în principal, pentru a i se confirma alegerea schimbării şi a fi susţinut în obţinerea ei. El intră în cadrul terapeutic cu un bagaj considerabil de soluţii şi resurse aşteptând, la nivelul conştientului sau la nivelul subconștientului , o prescripţie cu cât mai puţine efecte negative pe drumul schimbării, care ar fi preferabil să fie scurt.
Rolului terapeutic i se atribuie şi responsabilitatea de a sublinia şi echilibra raportul între resursele consumate în timpul schimbării şi recuperarea lor prin intermediul beneficiilor terapiei, de a motiva clientul să îşi asume responsabilitatea deciziei care îi poate provoca un maxim de confort cu un minim de implicaţii negative. Acest demers iese în evidenţă în cazul intervenţiilor ,,dureroase,, datorită specificului problematicii clientului şi fiind un consumator mare de energie apare senzaţia de epuizare iar clientul are din ce în ce mai puţine resurse în procesul reconstrucţiei.
Prima întâlnire cu clientul va cuprinde prezentarea statutului profesional al terapeutului, cadrul legal și cadrul deontologic sub auspiciul cărora se va desfășura procesul terapeutic, informații privind costurile ședințelor de psihoterapie, durata și frecvența acestora, modul de evaluare a rezultatelor terapeutice și care sunt limitele intervenției terapeutice, drepturile și responsabilitățile terapeutului și ale clientului. În continuare se vor obține amănunte despre prezenţa clientului în cabinet şi despre cum îşi imaginează el că va fi ajutat, se face o evaluare a situaţiei și se va prezenta clientului, iar dacă acesta își dă acordul începerii contractului terapeutic va începe interviul clinic care vizează dobândirea de informaţii şi înţelegerea funcţionării psihologice a unui client prin focalizarea asupra trăirilor acestuia, şi pune accent pe relaţia stabilită în cadrul situaţiei de interviu. În cazul în care clientul nu dorește să se implice în relația terapeutică, se recomandă ca acesta să fie călăuzit către alt terapeut.
Bibliografie
Sedinte Integrative
,,Munca noastră propriu-zisă constă în esenţă în a-i convinge pe oameni să facă ceea ce ei nu vor să facă şi să renunţe la credinţele sacre (dar autodistructive) pe care le-au avut toată viaţa.,, (Jeffrey A. Kottler-Jon Carlson 2009)
Ce se întâmplă atunci când nici una din metodele aplicate în cadrul terapiei nu funcţionează şi când clientul nu face decât să se fixeze mai bine în ,,siguranţa,, problemelor lui, şedinţele terapeutice oferindu-i o viziune mai clară asupra cauzelor nemulţumirii lui? Identificăm în cadrul mecanismului de apărare şi fenomenul de disonanţă cognitivă, schimbarea dorită de client blocată la nivel inconştient de raţiuni matematice. Resursele investite de-a lungul istoriei personale a clientului în menţinerea simptomului şi a manifestării lui într-un ritm constant ,,scurtcircuitat,, de conflict dar totuşi funcţional în parametri minimi şi fluctuanţi, reprezintă pentru acesta o investiţie majoră: stilul lui de viaţă. Energia consumată în procesul de schimbare, între ceea ce există deja ca sistem de manifestare şi ceea ce va însemna o noua abordare a stilului de viaţă, reprezintă un consum enorm ce poate provoca un dezechilibru clientului. Această criză poate să fie momentul în care se pot identifica puncte de vedere clare în ceea ce priveşte problematica clientului şi pot fi utlizate ca pârghie în travaliul terapeutic.
Oamenii devin deschişi şi manifestă un grad scăzut de rezistenţă în exprimarea emoţiilor, sentimentelor şi conflictelor interioare atunci când sunt înţeleşi şi acceptaţi aşa cum sunt ei.
Senzaţia că ar fi controlaţi sau manipulaţi poate să activeze mecanisme de rezistenţă şi apărare iar relaţia terapeutică intră în colaps. O comunicare deschisă provocată de terapeut și agreată de client poate descongestiona situaţia prin identificarea şi punerea în discuţie a motivelor ce au generat blocajul terapeutic. Este necesară utilizarea atentă a vocabularului şi adaptarea lui în raport cu cea mai apropiată formă de comunicare cu clientul.
Ştim că în terapie ,,odată ce deschizi o uşă, nu poţi face altceva decât să intri,, şi drumul trebuie străbătut în ritmul clientului şi în ,,convingerea că de cele mai multe ori aceasta este cea mai mare greşeală care o facem noi terapeuţii: ne precipităm să rezolvăm problemele din cauza propriului nostru sentiment de neputinţă.,, (Jeffrey A. Kottler-Jon Carlson 2009)
Clientul are nevoie de timp şi are nevoia de a-şi depăşi limitele chiar dacă aceasta înseamnă să înceapă să îşi stabilească anumite limite şi tot de timp este nevoie pentru ca un client să îşi găsească propria voce, fără a se adresa în terapie sub presiunea unui ritm care nu îi aparține și care înlocuiește modul lui de exprimare fluent.
În cadrul terapiei apariţia sentimentului de dependenţă poate reprezenta activarea unui mecanism de apărare în faţa schimbării. Clientul poate intra în rolul de victimă cerând protecţie şi o acceptare continuă a lipsei lui de decizie. Atunci când terapeutul acceptă rolul de părinte supraprotector, cu care îl investeşte clientul, acest tip de manifestare poate dăuna actului terapeutic limitându-l, favorizând dezvoltarea mecanismelor de rezistenţă şi apărare ale clientului ducând terapia într-un punct mort.
Concluzionând, şedinţele terapeutice se vor desfăşura conform contractului terapeutic stabilit de acord cu clientul, în baza strategiilor care le va utiliza terapeutul şi în raport cu ritmul şi resursele clientului, în funcţie de obiectivele stabilite împreună cu acesta şi ţinând cont întotdeauna de ceea ce aduce conţinutul fiecărei şedinţe în actul terapeutic, scopul fiind întotdeauna obţinerea stării de bine a clientului.
Bibliografie
Starea de Bine incepe cu Tine
Starea de bine reprezintă elementul cheie care stă la baza evoluției și dezvoltării personale, la baza evoluției umane din toate punctele de vedere.
www.StareaDeBine.Eu
Site Optimizat
Site-ul este optimizat pentru dispozitive mobile. În funcție de mărimea ferestrei de navigare se va iniția meniul pentru accesare rapidă.
Stare meniu
- Meniul este accesibil și funcțional. Folosiți semnul ,,
+
,, și ,,
-
,,pentru a naviga.
Back to top