Tulburari de anxietate - Cercetare

Ce este tulburarea de anxietate ?

Anxietatea este o reacție normală la stres si poate fi de fapt benefică în unele situații. Cu toate acestea, pentru unele persoane, anxietatea se poate manifesta în exces și în timp ce persoana care suferă poate realiza că anxietatea este exagerată are dificultăți în a o controla și astfel îi este afectată negativ viața de zi cu zi. Există o mare varietate de tulburări de anxietate, inclusiv tulburările de stres post-traumatic, tulburarea obsesiv-compulsiva, fobiile specifice etc.

Anxietatea ocazională este o parte normală a vieții. S-ar putea să simți anxietate atunci când te confrunți cu o problemă la locul de muncă, înainte de a susține un test sau de a lua o decizie importantă. Tulburările de anxietate implică mai mult decât griji temporare sau frică. Pentru o persoană cu o tulburare de anxietate, anxietatea nu dispare și se poate agrava în timp. Aceste trăiri pot interfera cu activitățile zilnice, cum ar fi performanța la locul de muncă, activitatea școlară și relațiile personale.

Cercetare

Mai multe instituții guvernamentale și non-guvernamentale sprijină cercetarea în cauzele, diagnosticul, prevenirea și tratamentul tulburărilor de anxietate și a altor boli mintale. Oamenii de știință caută rolul care îl joacă genele în dezvoltarea acestor tulburări și investighează, de asemenea, efectele factorilor de mediu cum ar fi poluarea, stresul fizic, stresul psihologic și dieta. În plus, studiile sunt efectuate pe "istoria naturală" (ce curs are boala fără tratament) a unei varietăți de tulburări de anxietate individuale, combinații de tulburări de anxietate și tulburări de anxietate care sunt însoțite de alte boli mintale cum ar fi depresia.

Oamenii de știință cred că în prezent anumite boli complexe ca cele de inimă și diabetul zaharat de tip 1 sunt asemenea bolilor mentale complexe probabil rezultate dintr-o combinatie de factori genetici, de mediu, psihologici și de dezvoltare. De exemplu, desi studiile sponsorizate de NIMH (Institutul Național de Sănătate Mintală -NIMH- face parte din Național Institutes of Health -NIH-, o componentă a Departamentului de Sanatate și Servicii Umane) în cadrul familiilor, sugerează că genetica joacă un rol în dezvoltarea unor tulburări de anxietate, unele tulburări cum ar fi TSPT (tulburarea de stres postraumatic) sunt declanșate de traume. Studiile genetice ar putea explica de ce unii oameni expuși la traume dezvolta TSPT (tulburarea de stres postraumatic) și altele nu.

Mai multe zone ale creierului sunt factori-cheie în dezvoltarea stărilor de frică și anxietate. Folosind tehnologia imagistică în studiul creierului și tehnici de neurochimie, oamenii de știință au descoperit ca amigdala și hipocampul joacă roluri importante în cele mai multe tulburări de anxietate.

Amigdala este o structură în formă de migdală, situată adânc în creier, care este considerată a fi un centru de comunicare între zonele creierului care procesează semnalele senzoriale primite și zonele care interpretează aceste semnale. Amigdala poate alerta restul creierului dacă o amenințare este prezentă și apoi să declanșeze o reacție de răspuns sub formă de teamă sau anxietate. Amintirile emoționale stocate în partea centrală a amigdalei pot juca un rol în tulburările de anxietate care implică temeri foarte distincte cum ar fi teama de câini, păianjeni sau teama de zbor.

Hippocampusul este o parte a creierului care codifică în amintiri evenimente considerate periculoase. Studiile au arătat că hipocampusul pare să fie mai mic la unele persoane care au fost victime ale abuzului în copilărie sau care au servit în serviciul militar și au făcut parte din forțele combatante. Cercetările vor determina ce cauzează această reducere a dimensiunii și rolul pe care îl joacă în flashback-uri deficitul amintirilor conștiente și amintirile fragmentate ale evenimentului traumatic care sunt comune în TSPT (tulburarea de stres postraumatic).

Învățând mai multe despre modul în care creierul creează teamă și anxietate, oamenii de știință ar putea fi în măsură să elaboreze tratamente mai bune pentru tulburările de anxietate și metode psihoterapeutice cu un randament peste cel din prezent.

De exemplu, în cazul în care neurotransmițători specifici sunt identificați ca jucând un rol important în frică, medicamente pot fi dezvoltate și tratamenttul va bloca și reduce reacțiile la frică; dacă se va descoperi suficient despre modul în care creierul generează noi celule de-a lungul ciclului de viață, ar putea fi posibilă stimularea dezvoltării de noi neuroni în hipocampus la persoanele cu TSPT (tulburarea de stres postraumatic).

De asemenea, se așteaptă ca prin metode și strategii psihoterapeutice noi și inedite să se poată accesa zone sănătoase din cadrul psihicului iar acestea să poată fi stimulate pentru a ,,regenera,, zonele disfuncționale ale psihicului.

Semne si simptome

Spre deosebire de anxietate relativ ușoară – un episod scurt cauzat de un eveniment specific (cum ar fi vorbitul în public pentru prima dată)- anxietate severă care durează cel puțin șase luni este considerată a fi o problemă care ar putea beneficia de evaluare și tratament. Fiecare tulburare de anxietate are simptome diferite, dar simptomele comune sunt reprezentate de exagerare, frica irațională și teamă.

Tulburări de anxietate apar frecvent împreună cu alte tulburări mentale sau boli fizice, inclusiv alcoolismul sau abuzul de substanțe, care pot masca simptomele de anxietate sau le pot agrava. În unele cazuri, aceste probleme complementare anxietății trebuie să fie tratate înainte ca o persoană să poată raspunde pozitiv la metodele prin care se tratează anxietatea.

În timp ce unele simptome, cum ar fi teama și ingrijorare, apar în toate tulburările de anxietate, fiecare tulburare are simptome distincte.

Diagnostic și tratament

Tulburările de anxietate sunt tratabile. Dacă crezi că ai o tulburare de anxietate, discută cu medicul tău sau cu un specializat în sănătate mintală.

Uneori, o evaluare fizică este recomandată pentru a stabili dacă anxietatea unei persoane este asociată cu o boală fizică. Dacă anxietatea este diagnosticată, modelul de simptome complementare unei afecțiuni fizice ar trebui să fie identificate, precum și orice condiții coexistente cum ar fi abuzul de o substanță sau depresia. Uneori alcoolismul, depresia sau alte condiții coexistente au un efect puternic asupra individului astfel încât tratarea anxietății ar trebui să aștepte până când condițiile coexistente sunt aduse sub control.

Cu tratament adecvat, multe persoane cu tulburări de anxietate pot duce o viață normală, fiind funcționale în viața de zi cu zi. Dacă medicul tău crede că ar putea să aveți o tulburare de anxietate, următorul pas este, de obicei, vizitarea unui profesionist în sănătate mintală. Este recomandabil să se caute ajutor de la profesionițti care au o experienta deosebită în diagnosticarea și tratarea anxietății. Anumite tipuri de terapie cognitivă și comportamentală și anumite medicamente s-au dovedit a fi deosebit de utile în tratarea anxietății.

Trebuie să vă simțiți confortabil atunci când vorbiți cu profesioniștii în sănătate mintală pe care îi alegeți. Dacă nu, ar trebui să căutați ajutor la specialistul în sănătate mintală cu care comunicați într-un mod plăcut și relaxat. Odată ce ați găsit un profesionist cu care vă simțiți confortabil ar trebui să funcționați în respectiva relație profesională ca într-o echipă și,conform unui plan de intervenție personalizat, să tratați împreună tulburarea de anxietate.

În general, tulburările de anxietate sunt tratate cu anumite tipuri de psihoterapie, medicamente sau ambele. Opțiunile de tratament depind de tipul de tulburare, preferința persoanei, precum și de diagnostic. Persoanele cu tulburări de anxietate, care au primit deja tratament ar trebui să spună specialistului lor despre tratament, în detaliu. Dacă s-a primit medicație, ar trebui să spună profesionistului în sănătate mintală cu care colaborează la momentul respectiv ce medicamente au fost folosite, ce doză a fost la începutul tratamentului, dacă doza a fost mărită sau micșorată în timp ce se afla sub tratament, ce efecte secundare au avut loc și dacă tratamentul a ajutat în tratarea anxietății. Dacă au beneficiat de psihoterapie, ar trebui să descrie tipul de psihoterapie, cat de des au participat la ședințele de psihoterapie și dacă psihoterapia a fost utilă.

Deseori, oamenii cred că au "eșuat" în timpul tratamentului ori că respectivul tratament nu a fost potrivit pentru ei atunci când, de fapt, nu a fost acordat pentru o perioadă adecvată de timp sau a fost abordat incorect. Uneori, oamenii trebuie să încerce diferite tratamente sau combinații de tratamente înainte de a găsi strategia care funcționează pentru ei.

Tratamentul pentru tulburarile de anxietate poate fi obținut doar prin intermediul profesioniștilor acreditați în sănătate mintală în cadrul instituțiilor de stat, cabinetelor private, cabinete psihologice a centrelor de sănătate mintală private sau de stat ori în cadrul programelor oferite de instituții neguvrenamentale ( asociații, fundații).

De asemenea, în România, pentru anumite categorii de pacienți, tratamentul psihologic pentru tulburarile de anxietate – în cazul în care simptomele sunt identificate și pot afecta calitatea actului medical - este oferit prin intermediul serviciilor conexe actului medical și decontat în baza calității de asigurat de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Psihoterapia

Psihoterapia - uneori denumită "terapie prin discuție" - implică discuțiile cu un profesionist în sănătatea mintală acreditat într-o formă de psihoterapie. Acreditarea în psihoterapie poate fi obținută de psihologi, medici etc. care au un bagaj de cunoștințe suplimentar care facilitează înțelegerea a ceea ce a provocat o tulburare de anxietate și a modului de abordare a formele de tratament psihoterapeutic.

Terapia cognitiv-comportamentala ca strategie terapeutică în cadrul psihoterapiei integrative(TCC)

Metoda terapiei cognitiv comportamentală prezentă și în cadrul psihoterapiei integrative poate fi utilă în tratamentul tulburărilor de anxietate. Acest tip de terapie poate ajuta oamenii să își schimbe tiparele de gândire care susțin temerile lor și să schimbe modul în care reacționează la situațiile generatoare de anxietate.

De exemplu, metoda terapiei cognitiv comportamentală din cadrul psihoterapiei integrative poate ajuta persoanele cu tulburare de panică să învețe că atacurile lor de panică nu sunt cu adevărat atacuri de cord și ajută persoanele cu fobie socială să afle cum pot depăși convingerea că cei din jur îi privesc și îi judecă în permanență. Când oamenii sunt gata să se confrunte cu temerile lor, le sunt prezentate tehnicile de expunere pentru a se desensibiliza la situațiile care declanșează neliniștile lor.

Tratamentul pe bază de expunere la situații este folosit de mai mulți ani pentru a trata fobii specifice. Persoana care are o fobie se confruntă treptat cu obiectul sau situația de care se teme, probabil în primă fază numai prin intermediul imaginilor, filmărilor etc., apoi mai târziu față în față. Uneori terapeutul va însoți persoana într-o o situație de temut pentru a oferi sprijin și îndrumare. Exercițiile de expunere sunt efectuate de pacient în momentul în care decide că este pregătit pentru a le pune în practică.

Pentru a fi eficientă, terapia trebuie să fie îndreptată spre anxietățile specifice persoanei și trebuie să fie adaptată nevoilor sale. Un "efect secundar" tipic este disconfortul temporar implicat în gândurile care au legătură cu confruntarea situației de care persoana se teme.

Metoda terapiei cognitiv-comportamentale întâlnită și în cadrul psihoterapiei integrative poate fi desfășurată individual sau cu un grup de oameni care au probleme similare. Terapia de grup este deosebit de eficientă pentru fobia socială. Adesea "temele" sunt atribuite participanților la ședințele de psihoterapie pentru a fi finalizate între sesiuni. Dacă o tulburare reapare la o dată ulterioară, aceeași metodă terapeutică care a dat rezultate pozitive poate fi utilizată pentru a trata acea tulburare, cu succes, pentru doua oară.

Medicamentația poate fi combinată cu psihoterapia pentru tulburari de anxietate specifice și tratamentul combinat s-a fost dovedit în unele cazuri a fi o bună abordare.

Tehnici de management al stresului și meditația pot ajuta persoanele cu tulburari de anxietate să se calmexe și pot amplifica efectele terapiei. Există dovezi preliminare ca exercitiile aerobice poate avea un efect calmant. Deoarece cafeina, anumite droguri ilicite și chiar unele medicamente sau suplimente alimentare pot agrava simptomele tulburărilor de anxietate, este bine să fie luată în considerare evitarea acestora. Verifică împreună cu medicul tău sau cu farmacistul medicamentele sau suplimentele alimentare înainte de a le consuma.

Familia poate fi importantă în recuperarea unei persoane cu o tulburare de anxietate. În mod ideal, familia ar trebui să fie un element important de susținere, dar uneori ajută la perpetuarea simptomelor celor dragi lor. Membrii de familie nu ar trebui să banalizeze tulburarea sau să se aștepte la îmbunătățirea stării fără obținerea de ajutor de specialitate și tratament.

Unele persoane cu tulburări de anxietate ar putea obține ușoare ameliorări și prin auto-ajutor sau aderarea la un grup de sprijin în cadrul căruia ar împărtășii problemele și realizărie cu ceilalți. Discuțiile pe internet ar putea fi de asemenea utile în acest sens, dar orice sfat primit pe internet ar trebui să fie utilizat cu precauție, nu putem să vedem întotdeauna cu cine comunicăm sau chiar dacă vedem, de multe ori utilizarea de identități false este o practică comună. Discuțiile cu un prieten de încredere sau un membru al clerului pot oferi, de asemenea, sprijin, dar nu este o alternativă la serviciile profesioniștilor în sănătate mintală care oferă intervenții specializate în tratamentul anxietății ci sunt forme de suport.

Medicatia

Medicația nu vindecă în mod absolut tulburările de anxietate, dar aceasta reduce adesea simptomele. Medicația trebuie să fie prescrisă de un medic. Un psihiatru este un medic specializat în tulburări mintale. Mulți psihiatri oferi ei înșiși psihoterapie ca formă de suport a tratamentului medicamentos sau colaborează cu specialiști acreditați în psihoterapie. Principalele medicamente utilizate în tulburări de anxietate sunt antidepresivele, medicamentele anti-anxietate și beta-blocantele. Fiți conștienți de faptul că unele medicamente sunt eficiente numai în cazul în care sunt luate în mod regulat și simptomele pot recidiva dacă medicația este oprită.

Alegerea medicamentelor corecte, a dozei de medicamente, precum și planul de tratament trebuie să se bazeze pe nevoile individuale ale unei persoane și situația ei medicală și se face sub îngrijirea unui expert. Numai un specialist vă poate ajuta să decideți dacă medicamentele au capacitatea de a ajuta sau riscul unui efect secundar este mai mare decat beneficiile oferite de medicament. Medicul tău îți poate recomanda mai multe medicamente înainte de a găsi pe cel potrivit.

  • Medicul tăutrebuie să îți ofere informații în legătură cu:

  • Cât de eficiente sunt medicamente sau cât de eficiente ar trebuii să fie în tratarea simptomelor.

  • Beneficiile și efectele secundare ale fiecărui medicament.

  • Riscurile pentru reacții adverse grave în funcție de istoricul medical.

  • Modul în care medicamentul va provoca schimbarea stilului de viață.

  • Costurile tratamentului.

  • Alte terapii alternative, medicamente, vitamine sau suplimente care le luați și modul în care acestea pot afecta tratamentul.

  • Cum ar trebui să fie oprită de medicația. Unele tratamente medicale nu pot fi oprite brusc, ci trebuie să fie reduse treptat sub supravegherea unui medic.

articol preluat și adaptat
NIMH - The National Institute of Mental Health - Institutul Național de Sănătate Mintală S.U.A.
www.nimh.nih.gov