Psihologia are rădăcini adânci în istorie. Izvoarele ei sunt atât de departe în timp încât este dificil să o poți prezenta ca pe o știință de sine stătătoare așa cum este astăzi, la începuturile ei având același scop prin punerea în practică, însă utilizând metode și principii adaptate epocii respective.
      Starea de bine, împlinirea spirituală, împlinirea umană palpabilă, descoperirea și înțelegerea ființei umane, a dinamicii psihologice au fost dintotdeauna principalele scopuri pentru care psihologia s-a născut și s-a manifestat sub diverse forme, dezvoltându-se și adaptându-se fiecărei epoci, subliniind și confirmând prin utilitate și necesitate nevoia individuală și socială a propriei existențe.
      Dovezi scrise ce atestă forme de manifestare a psihologiei au fost descoperite cu mii de ani în urmă în zonele Orientului îndepărtat, respectiv în China, Japonia, India și Egipt iar dovezi mai noi  apar și în zona Europeană unde sunt identificate izvoare istorice consemnate ca fiind elemente de maximă importanță ce au influențat dezvoltarea psihologiei Occidentale.
      Dezvoltarea socială Occidentală după anul 0 a dus la o mutație a psihologiei, mutație care a ajutat la dezvoltarea ei și pe acest continent și transformarea ei în știința de astăzi. Cu toate ca paradigmele științifice tind să fie universale cuantificând psihologia și chiar dacă psihologia are o structura comună în formele ei de manifestare, această știință succede în nuanțe ale aceleiași culori, formând o paletă ce poate fi măsurată într-o manieră de tipul ”aici și acum” datorită caracterului flexibil al societăților umane și a dezvoltării și evoluției care definesc specia umană.
      Ceea ce ieri a fost util, funcțional cu caracter de normal pentru un individ X -cu nevoi specifice, dintr-o anumită categorie socială, trăind într-o formă de organizare socială într-o zonă geografică strict delimitată- dar în acelasi timp nu era util, funcțional cu caracter de normal pentru un individ Y cu date sociale si demografice diferite, indivizi ce aveau în comun momentul existenței, astazi poate să prezinte schimbări radicale, de exemplu, sistemul de valori a individului X să fie înlocuit de un sistem de valori caracteristic individului Y , în condiții social-demografice similare dar în prezența unui moment de măsurare diferit de momentul de referință inițial.
      Conceptele și ideile psihologiei occidentale, așa cum arată și funcționează astăzi, s-au dezvoltat în cea mai mare masură fără ca dezvoltatorii ei să poată accesa un sistem de comunicare avansat ceea ce a permis ca aceste concepte și idei să fie construite și adaptate într-un mod subiectiv.  În urma impactului favorabil cu mai multe domenii, cu ajutorul dezvoltării treptate a tehnologiei,societății, a metodelor de comunicare, ideile și conceptele au început sa fie filtrate, selectionate, îmbunătățite și în unele cazuri modificate major de către oamenii de știință, în funcție de nevoile și rezultatele dorite.
      Astăzi, datorită tehnologiei și metodelor moderne, accesul la informații și circulația lor, provoacă o nouă mutație în domeniul psihologiei. Din ce în ce mai multe informații sunt accesibile și din ce în ce mai mulți specialiști din psihologie și domenii conexe pot fi ”on-line” împărtășind idei și concepte, contribuind împreună la o îmbunătățire rapidă și majoră a psihologiei. De asemenea, și beneficiarii serviciilor psihologice sunt contribuitori importanți în evoluția acestui domeniu și bineinteles că era tehnologică le facilitează implicarea în noua evoluție a psihologiei.
      Anul 0 al psihologiei încă este ”acum” , schimbări radicale și descoperiri care pentru moment nu pot fi comentate în întregime se nasc rapid și schimbă planeta. Rămâne ca istoria să îl introducă în calendarul umanității la momentul potrivit.

Bibliografie

      Psihoterapia integrativă este un pas absolut necesar în evoluţia psihoterapiei fiind o metodă ştiinţifică cu o bogată semnificaţie a funcţionalităţii flexibile şi adaptabile în domeniul terapeutic. Adresându-se fiecarui client într-o formă unică, formă descoperită de psihoterapeut în urma comunicări interactive  cu clientul, permite abordări plastice în ceea ce priveşte metoda (scopul scuzând mijloacele) scopul fiind întotdeauna acelaşi: starea de bine a clientului, integrarea a ceea ce trăieşte clientul în cadrul proceselor psihice şi a ceea ce este palpabil, real, raportat la existenţă în sine, confortul ce îl poate obţine în urma echilibrului manifestărilor psihice, biologice şi sociale.
      Esenţa psihoterapiei integrative în contextul actului terapeutic constă în posibilitatea de a avea acces la mai multe strategii şi metode terapeutice facilitând astfel actul terapeutic şi oferindu-i terapeutului o paletă largă de instrumente de intervenţie, iar actul terapeutic este produsul interacţiunii cât mai complete şi complexe dintre terapeut şi client cuprinzând o sumă de elemente introduse şi utilizate în funcţie de identitatea şi problematica clientului precum şi de identitatea şi abordarea profesională a terapeutului.
      Principiul integrării aduce o pace constructivă prin intermediul alinierii la nivel de funcţionalitate a tuturor metodelor terapeutice, acestea fiind în mod egal importante prin prisma adresabilităţii unice în funcţie de fiecare client în parte, cu tot cea ce reprezintă el din punct de vedere psiho-bio-social precum şi în relaţiile terapeut – client.   
      Psihoterapia Integrativă
- Pune în prim plan abordările particulare și combinate în tratarea diverselor probleme.
- Acordă prioritate factorilor comuni tuturor genurilor de psihoterapie.
- Pune un accent deosebit pe o atitudine de respect, bunătate, onestitate și egalitate cu privire la  personalitatea clientului.
- Afirmă importanța asigurării unui mediu portivit, în care creșterea și vindecarea pot avea loc într-un spațiu intersubiectiv, creat împreună de către client și terapeut.
- Este utilizată ca formă de intervenție individuală, de grup (familie sau cuplu) și în grup. Formarea în psihoterapie integrativă include module de dezvoltare personală și formare teoretică cu multiple aplicații practice. Numeroşi psihoterapeuţi în practică aplică elemente din diferite teorii psihoterapeutice şi contruiesc strategia de intervenţie în funcţie de nevoile specifice ale fiecărui client. O idee fundamentală a psihoterapiei integrative constă în faptul că toate formele de terapie sunt eficiente și au adus domeniului resurse utile prin cercetări științifice, teorii, metode, tehnici și proceduri de lucru ce vin în sprijinul dezvoltării umane și tratamentului spre însănătoșire.
- Promovează flexibilitatea și integrarea în modul de abordare al problemelor. De asemenea se bazează pe principii ce conduc la construirea și menţinerea unui standard de excelenţă în serviciile oferite clientilor şi în pregătirea profesională.

Asociația Europeană de Psihoterapie Integrativă (E.A.I.P.) a fost înființată în 1993. Președinții sunt:
Președinte fondator Ken Evans (Țara Galilor și UK) 1993 -1996
Maria Gilbert (UK) 1996 -1999
Jean Michel Fourcade (Franța) 2000 -2003
Panos Assimakis, PhD (Grecia) (2004 -2008)
Jan Rademaker (Olanda) 2008-2013

----------------------------------------------------------

Institutul Român de Psihoterapie Integrativă (I.R.P.I.)
Președinte fondator Mara Priceputu. Este acreditat de:
•    Colegiul Psihologilor din România, conf. Legii 213/27.05.2004 –  www.copsi.ro
•    Federația Română de Psihoterapie – www.psihoterapie.ro
•    Asociația Europeană de Psihoterapie Integrativă - www.euroaip.eu
•    Asociația Europeană Interdisciplinară de Terapii pentru Copii şi Adolescenţi - www.eiatcyp.eu

Filozofia E.A.I.P. - I.R.P.I.
      Psihoterapia integrativă cuprinde în primul rând o atitudine deosebită față de practica psihoterapiei care afirmă importanța unei abordări unificatoare a ființelor umane.  Astfel, un accent major este reprezentat de răspunsul corespunzător și eficient în interacțiunea cu ființa umană la nivel emoțional, spiritual, cognitiv, comportamental și fiziologic. Scopul este de a facilita integrarea, astfel încât calitatea de "a fi" a ființei umane și funcționarea în spațiul intrapsihic, interpersonal și socio-politic este maximizată cu respectarea limitelor personale, proprii fiecărui individ și constrângerilor externe.
       În acest cadru este recunoscut faptul că integrarea este un proces în care terapeuții trebuie să se angajeze. Astfel, există un aspect important reprezentat de integrarea personală a terapeuților și care cuprinde dezvoltarea personală a terapeutului precum și  asmilarea modului de  exercitare a cunoștințelor în domeniul psihoterapiei și domeniilor sale conexe. Prin urmare, EAIP definește ca "integrativă" orice metodologie și orientare integrativă în psihoterapie care exemplifică sau se dezvoltă spre o combinație conceptual coerentă, principială, teoretică de două sau mai multe abordări specifice, și/sau reprezintă un model de integrare de sine stătător. În acest sens, există o anumită obligație etică pe care psihoterapeuții integrativi o vor manifesta prin intermediul dialogului cu colegii de diverse orientări și prin a fi informat cu privire la evoluțiile din domeniu.
      Un principiu central al psihoterapiei integrative este faptul că nici o formă unică de terapie nu  este cea mai bună sau chiar adecvată în toate situațiile, psihoterapia integrativă prin urmare, promovează flexibilitatea în abordarea problemelor, și subscrie la menținerea unui standard de excelență în servicii pentru clienți, în supervizare, în pregătirea și dezvoltarea profesională. Astfel, atunci când terapeuții integrativi se bazează pe diferite strategii, tehnici și construcții teoretice în contextul unor situații particulare, acest lucru nu se face la întâmplare, ci într-un mod informat, bazat atât pe intuiție clinică cât și pe o cunoaștere solidă și înțelegere a problemelor și a intervențiilor care trebuie aplicate.
      În analiza finală a psihoterapiei integrative, se subliniază strategia modului de abordare sau a combinaților de abordări în ceea ce privește problemele specifice și în același timp se acordă cea mai mare prioritate acelor factori care sunt comuni tuturor psihoterapiilor, în special relația terapeutică în toate aspectele sale. În ceea ce privește relația terapeutică, un accent deosebit este pus pe menținerea unei atitudini de respect, bunătate, cinste și egalitatea în ceea ce privește personalitatea clientului într-un mod care confirmă integritatea și umanitatea, la nivel individual dar și în relațiile cu ceilalți. Psihoterapia integrativă afirmă importanța asigurării unui mediu adecvat  în care creșterea și vindecarea pot avea loc în spatiul intersubiectiv care a fost co-creat de participanți, client și terapeut.

Sursa:
http://www.euroaip.eu
http://www.irpi.ro

Subcategorii

Psihologie Clinica

Informatii despre sanatatea mintala