Descriere activitate profesională

Cabinet individual de psihologie - Răzvan Marian Stoian

244501     Psiholog în specialitatea psihologie clinică
244503     Psiholog în specialitatea psihoterapie

Psiholog în specialitatea psihologie clinică

Funcţiile psihologului în domeniul clinic sunt:
- Psihodiagnostic şi evaluare clinică (se evaluezază atât tabloul clinic/mecanismele etiopatogenetice psihologice cât şi stările de sănătate/mecanismele de sanogeneză);
- Intervenţie psihologică (atât pentru promovarea sănătăţii şi dezvoltare personală cât şi pentru tratamentul tulburărilor psihice şi/sau a celor care implică în etiopatogeneză mecanisme psihologice);
- Cercetare;
- Educaţie şi formare profesională.*
Psihodiagnosticul se referă la cunoaşterea factorilor psihologici ai subiectului uman, cu relevanţă pentru diverse activităţi. Psihodiagnosticul clinic vizează cunoaşterea factorilor psihologici cu relevanţă pentru sănătate şi boală. Cunoaşterea acestor factori psihologici se realizează prin procesul de evaluare clinică în care se utilizează metode diverse precum, testarea psihologică, interviu clinic etc.
    Componentele psihologice evaluate clinic pot include:
- aspecte afective;
- aspecte cognitive;
- aspecte comportamentale;
- aspecte psihofiziologice;
- aspecte de personalitate;
- aspecte relaţionale.
    Activităţile specifice de psihodiagnostic şi evaluare clinică, bazate pe evaluarea componentelor descrise mai sus, se referă la:
- investigarea şi psihodiagnosticul tulburărilor psihice şi a altor condiţii de patologie care implică în etiopatogeneză mecanisme psihologice, în limitele competenţei psihologului;
evaluarea psihologică a stării de sănătate psihică ca prerechizită pentru desfăşurarea unor activităţi care presupun examinare psihologică .
- evaluare cognitivă şi neuropsihologică;
- evaluare comportamentală;
- evaluare bio-fiziologică (ex. prin proceduri de bio-feedback);
- evaluare subiectiv-emoţională;
- evaluarea personalităţii şi a mecanismelor de coping/adaptare/defensive;
- evaluarea unor aspecte psihologice specifice cuplului, familiei sau altor grupuri;
- evaluarea contextului familial, profesional, social (ex. calitatea vieţii, funcţionarea socială), economic, cultural în care se manifestă problemele psihologice;
- evaluarea gradului de discernământ al persoanelor, în limitele competenţei psihologului;
- evaluarea dezvoltării psihologice;
- alte evaluări în situaţii care implică componente psihologice  clinice (ex. chestionare de interes în consilierea vocaţională etc.).
Instrumentele psihologice utilizate în procesul de evaluare clinică includ:
- interviuri (structurate, semistructurate, libere);
- teste psihologice.

Psiholog în specialitatea psihoterapie

Intervenţia psihologică efectuată de psihologul atestat în psihoterapie constă în:
- optimizare, dezvoltare şi autocunoaştere (ex. coaching);
- probleme psihologice subclinice şi psihopatologie (ex. conform DSM şi ICD);
- în sănătate (ex. educaţia pentru sănătate, prevenţia primară etc.) şi boala (ex. tratament, prevenţie secundară, terţiară, recuperare etc.);
- cuplu şi familie.
    Psihoterapia se poate realiza în regim:
- individual;
- în grup;
- de grup (ex. cuplu, familie).
    Componentele unui proces de psihoterapie:
- psihodiagnostic şi evaluare clinică;
- conceptualizarea clinică;
- intervenţii psihologice individuale şi de grup;
- relaţia psihoterapeutică;
- evaluarea procesului de psihoterapie şi a rezultatelor acestuia.

* în limitele competenţei psihologului

Activitatea se desfasoara conform normelor Colegiului Psihologilor din Romania și legilor în vigoare.

sursa www.copsi.ro  Colegiul Psihologilor din România, Comisia de Psihologie Clinică şi Psihoterapie

      Dacă încercăm să aruncăm o privire rapidă pentru a surprinde momentele importante din istoria psihologiei și psihoterapiei putem începe incursiunea prin a ne referi la formele ei de început – când psihologia, psihoterapia, religia, filozofia, medicina, știința alcătuiau un amalgam funcțional- și să ne amintim de Orient unde se pot scoate în evidență Upanișadele și școlile filozofice înființate mai târziu, Yoga, Mimamsa etc. Nu putem să uităm că tot în istoria veche îi întâlnim și pe Lao-Tzi, Confucius, Siun-Tzi, Mo-Tzi, Van-Ciun, Ibn-Sina, Avicena, Maimonide și școlile budiste, filozofia zen etc.
      Preoții hinduși recomandau tratamente cu bunătate și considerație în tratarea suferințelor psihice.
     Ajungem apoi în antichitatea greacă și îi întâlnim pe Aristotel, Hipocrate, Democrit, Platon, Socrate, Pitagora, Heraclit din Efes, Xenofon, Parmenide etc. care, cu influențe orientale, au contribuit labazele psihoterapiei de astăzi prin dorința lor de a înțelege sufletul, spiritul și materia. O idee interesantă în acele vremuri era faptul că natura maladiilor nervoase erau atribute de către Hipocrate tulburărilor sexuale iarParacelsus merită amintit pentru că recomanda metode similare cupsihoterapia cafiind eficace în tratamentul suferinței psihice.
       Primii pași către conceptele dezvoltate în următoarea perioadă, și care au legaturi strânse cu psihoterapia, încep cu Thomas d'Aquino și Roger Bacon, continuând cu Descartes, Spinoza, Hobbes, Berkeley, Hume etc.
       Aproape am ajuns în zilele noastre. Un număr mare de oameni, chiar dacă profesează în domeniul psihologiei/psihoterapiei sau nu, au auzit de Freud, considerat de majoritatea părintele psihanalizei și al psihoterapiei, de Jung, Rogers, Adler, Erickson etc.
       Astăzi psihoterapia este împărțită în multe școli. Însă, la fel ca atunci când abia se năștea, scopul ei, oricare ar fi școala de proveniență, este starea de bine pe care clientul o poate atinge cu ajutorul psihoterapiei și a psihoterapeutului sau a psihoterapeutei.

***

      Psihoterapia este, atunci când pășești în ea, o lume diferită de ceea ce îți imaginezi sau observi în filme. Considerăm, în cele mai multe cazuri, dacă facem un prim pas să ne întâlnim cu psihoterapia, că suntem pregătiți , că știm destul de multe pentru a ne da cu părerea, că știm atât de multe încât putem fi la rândul nostru psihoterapeuti. Este adevărat, însă este și fals.
       Dacă ne referim la structura teoretică, la rezultatele pozitive sau la eșecurile ce pot fi măsurate statistic și care reprezintă psihoterapia la un moment dat, la ceea ce funcționează într-o anumită masură pentru fiecare dintre noi când ne aflăm într-o situație delicată atunci... da, știm foarte multe. Însă pierdem din vedere în primul rând ceea ce face psihoterapia să existe și să funcționeze, procesul psihoterapeutic și unicitatea acestuia cu tot ceea ce formează acest proces terapeutic. În cadrul acestui proces există un infinit de inconștient și o infinitate de evenimente, cărora nu poți sa le estimezi viitorul, și care provin din partea terapeutului, aclientului, ageamului deschis, aploii care vine brusc, a șervețelului parfumat scăpat pe jos etc. Este imensa pânză de păianjen formată din sentimente, emoții, întâmplări, cunoscut, necunoscut, mister sau mit, pânză a cărei capete nu le vedem, în care ne prindem cînd ne naștem și se numește viață. Dacă ne zbatem fără a gândi în ansamblu, vom înainta greu, foartegreu… însă dacă vom privi dincolo de capătul mâinii vom observa că putem merge relaxați și că de fapt pânza de păianjen o putem transforma în ceea ce ne dorim, făcând ca viața să fie în mare măsura așa cum ne imaginăm.
       Ne naștem cu o structură psihologică pregatită să absoarbă seturi de comportamente și trăiri pe care le vom adapta și le vom utiliza în funcție de evenimentele din decursul vietii noastre, de modul în care ne trăim viața. În ceea ce privește partea nevazută a noastră, a oamenilor, învățăm să ne apărăm de noi înșine, să ne apărăm de ceea ce nu ne place și nu ne convine, folosindu-ne imaginația până dincolo de limitele ce ne încadrează în normal. Și referindu-mă în acest caz la contactul cu psihoterapia, activăm mecanisme de apărareși puțin narcisismcare ne poate convinge că știm totul și că psihoterapia nu poate ajuta foarte mult în ceea ce privește problema noastră, că psihoterapeutul nu are posibilitatea să ajute pentru că nu înțelege cu adevărat problema noastră. Fuzionând cu mecanismele de rezistență aceste gânduri devin convingeri și astfel nu facem decât să rezistăm unei schimbăricare ne poate ajuta darpe care creierul nu o poate gestiona și îi este mai simplu să activeze mecanisme de acest gen decât să se agreneze în procesele acceptării adevărului, schimbării și adaptării.
       Procesul psihoterapeutic nu este un proces simplu. Nu este doar o discuție, de genul acelei care o porți cu un prieten sau cu o prietenă, cu o rudă apropiată. Este o luptă interioară acerbă. O luptă pe care clientul o poartă conform strategiei construită în timp, împreună cu psihoterapeutul, strategie care se poate schimba sau poate să ducă uneori în puncte moarte doar pentru a reuși să se identifice cu drumul pe care îl dorește cu adevărat. Și într-adevăr, din multe puncte de vedere, clientul este cel mai bun terapeut al lui însuși, cu condiția de a avea în față o oglindă care îl ajută să se vadă cum este în realitate, dincolo de narcisimul sinelui, și această oglindă este psihoterapeutul.

Bibliografie

Adevărul - Te eliberează, te face puternic, îl simți dureros uneori, dar vei exista liber.
Voința - Să te ridici chiar dacă ști că vei cădea.
Perseverența - Să te ridici de câte ori este nevoie pentru a rămâne în picioare.
Credința - Este important să crezi, în primul rând să crezi în tine și astfel ai făcut primul pas spre starea de bine.
Spontaneitatea - Oricând, zâmbind aproape de fiecare dată, lasă-te să exiști.
Limitele - Doar tu stabilești care sunt.
Planul - Atunci când ai nevoie de un plan soluția este să îl faci. Apoi aplică planul.
Nevoile - Avem nevoi. E bine să aflăm care sunt și să tinem cont de ele.
Drumul - Dacă te uiți pe cer ți se pare ca norii nu se mișcă, dar tu știi că ei se miscă cu adevărat.
Scopul - E bine să te privești în viitor, pentru a ajunge acolo este necesar să trăiești în prezent.
Introecția - Ai privit cu adevărat în interiorul tău?
Așteptările - De la tine, de la ceilalți, de la viață...fă puțină ordine și vezi ce este cu adevărat important.
Realitatea - Dimensiunea care permite să îti materializezi visele.
Eu-l - Dacă îl privești ca pe o entitate independentă gândește-te că te va însoți pe parcursul întregii tale vieți. Aveți grijă unul de celălalt.
Posibilitatea - Există întotdeauna.
Imaginația - Poți să construiești orice și uneori să aduci în realitate.
Inventivitatea - Continuă să găsești soluții atunci când ceilalți le-au epuizat.
Personalitatea - Nu o îngropa doar în analize, mai bine construiește-te și adaptează-te facând-o să stralucească.
Caracterul - Viața ta în acțiune.
Normalul- Orice manifestare a libertății tale, manifestare care nu afectează libertatea celorlalți. Elemente legale, morale ale prezentului, caracterizează dimensiunea normalului.
Responsabilitatea - Când fără a uita de tine, te implici în viata ta de zi cu zi, în viața familiei tale, în societate și în viața planetei.

      Intervenţia psihologică este de trei tipuri:
-    specifică psihologului clinician, intervenţia psihologică de bază,
-    consiliere psihologică,
-    psihoterapie.
      În timp ce intervenţia psihologică de bază are un caracter mai general, consilierea psihologică şi psihoterapia presupun formare într-o modalitate specifică de intervenţie.
      Secvenţa care trebuie urmată de către psiholog în alegerea unei intervenţii psihologice, funcţie de problema pacientului, este (vezi şi David, 2006):
•    Tratamente/intervenţii validate ştiinţific atât sub aspectul eficienţei cât şi sub aspectul validităţii teoriei; daca ele nu există, atunci se utilizează:
•    Tratamente validate ştiinţific sub aspectul eficienţei; dacă ele nu există, atunci se utilizează:
•    Tratamente considerate eficiente prin consensul specialiştilor; dacă ele nu există, atunci se utilizează:
•    Tratamente care deşi nu au fost investigate ştiinţific derivă dintr-o teorie testată şi validată; ele trebuie să aibă acordul grupului profesional de apartenenţă, să fie potenţial utile şi nepericuloase. Dacă acestea nu există, atunci se utilizează intervenţii derivate adhoc din pregătirea profesională (teoretică şi practică) şi pe care acordul celorlalţi colegi le justifică în cazul dat ca fiind potenţial utile şi nepericuloase.
    Intervenţia psihologică de bază, efectuată de psihologul clinician, constă în:
•    educaţie pentru sănătate, promovarea sănătăţii şi a unui stil de viaţă sănătos (ex. prin prevenţie primară şi secundară);
•    consiliere şi terapie suportivă;
•    consilierea în situaţii de criză şi asistenţa bolnavilor terminali;
•    optimizare şi dezvoltare personală, autocunoaştere (ex. coaching);
•    terapii de scurtă durată focalizate pe problemă, prevenţie terţiară, recuperare şi reeducare (individuale, de grup, cuplu şi familie);
•    terapii standard de relaxare şi sugestive;
•    consiliere (ex. prin tehnici comportamentale) specifică obiectivelor medicale (ex. creşterea aderenţei la tratament, modificarea stilului de viaţă, pregătire preoperatorie, prevenţie terţiară în cadrul bolilor cronice etc.);
•    managementul conflictului şi negociere.

sursa www.copsi.roComisia de Psihologie Clinică şi Psihoterapie, GHID DE PRACTICĂ CLINICĂ ÎN PSIHOLOGIE

LEGEA nr. 213

publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 492 din data 06/01/2004

L213/2004

Lege nr. 213 din 27 mai 2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Psihologilor din România

Parlamentul României

Lege nr. 213

din 27 mai 2004

privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Psihologilor din România

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 492 din 1 iunie 2004

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

LEGEA nr.319 din 14 iulie 2006
securităţii şi sănătăţii în muncă

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 1. - (1) Prezenta lege are ca scop instituirea de măsuri privind promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii în muncă a lucrătorilor.

(2) Prezenta lege stabileşte principii generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, protecţia sănătăţii şi securitatea lucrătorilor, eliminarea factorilor de risc şi accidentare, informarea, consultarea, participarea echilibrată potrivit legii, instruirea lucrătorilor şi a reprezentanţilor lor, precum şi direcţiile generale pentru implementarea acestor principii.

ANEXĂ

Norme metodologice

de aplicare a Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Psihologilor din România

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

• Art 1. - Prezentele norme metodologice, denumite în continuare norme, reglementează punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Psihologilor din România, denumită în continuare lege.

• Profesia de psiholog - Codul de procedura disciplinara - Partea I

  ANEXA nr. 2 la Hotărârea Convenției naționale a Colegiului Psihologilor din România nr. 4 data de 1 noiembrie 2013

  CODUL DE PROCEDURĂ DISCIPLINARĂ - Partea I

  CUPRINS

  Preambul

  Capitolul I Dispoziții generale

  Capitolul II Procedura răspunderii disciplinare

  Secțiunea I Etapele procedurii răspunderii disciplinare

  Secțiunea a II-a Sancțiunile

  Secțiunea a III-a Punerea în aplicare a sancțiunilor

  Capitolul III Dispoziții finale și tranzitorii

  Preambul

  Codul de procedură disciplinară este aprobat pentru aplicarea Legii nr. 213/2004, reprezentând un instrument necesar în procesul de organizare a exercitării profesiei de psiholog în România, pentru asigurarea echilibrului drepturilor și obligațiilor profesionale corelative.

• Profesia de psiholog - Codul de procedura disciplinara - Partea II

  ANEXA nr. 2 la Hotărârea Convenției naționale a Colegiului Psihologilor din România nr. 4 data de 1 noiembrie 2013

  CODUL DE PROCEDURĂ DISCIPLINARĂ - Partea II

  Etapa a V-a

  Art. 8. – (1) După parcurgerea etapelor anterioare, Comisia de deontologie și disciplină analizează plângerea formulată de către petent, împreună cu celelalte avize emise și stabilește necesitatea începerii/neînceperii cercetării disciplinare, după caz.

• Proiecte

  Proiecte psihologie, psihoterapie

• Psihodiagnostic-Evaluare Clinica

        Avem două aspecte importante ale psihodiagnosticului care sunt necesare a fi explicate, psihodiagnosticul și psihodiagnosticul clinic.    
        Psihodiagnosticul se referă la cunoaşterea factorilor psihologici a ființei umane, cu relevanţă pentru diverse activităţi.
        Psihodiagnosticul clinic se concentrează asupra cunoaşterii factorilor psihologici cu relevanţă pentru sănătate şi boală. Cunoaşterea acestor factori psihologici se realizează prin procesul de evaluare clinică în care se utilizează metode diverse precum, testarea psihologică, interviu clinic etc.
      Componentele psihologice evaluate clinic pot include:
  •    aspecte afective;
  •    aspecte cognitive;
  •    aspecte comportamentale;
  •    aspecte psihofiziologice;
  •    aspecte de personalitate;
  •    aspecte relaţionale, etc.
      Activităţile specifice de psihodiagnostic şi evaluare clinică, bazate pe evaluarea componentelor descrise mai sus, se referă la:
  •    investigarea şi psihodiagnosticul tulburărilor psihice şi a altor condiţii de patologie care implică în etiopatogeneză mecanisme psihologice;
  •    evaluarea psihologică a stării de sănătate psihică ca prerechizită pentru desfăşurarea unor activităţi care presupun examinare psihologică (ex. testarea profesorilor, a funcţionarilor publici etc.);
  •    evaluare cognitivă şi neuropsihologică;
  •    evaluare comportamentală;
  •    evaluare bio-fiziologică (ex. prin proceduri de bio-feedback);
  •    evaluare subiectiv-emoţională;
  •    evaluarea personalităţii şi a mecanismelor de coping/adaptare/defensive;
  •    evaluarea unor aspecte psihologice specifice cuplului, familiei sau altor grupuri;
  •    evaluarea contextului familial, profesional, social (ex. calitatea vieţii, funcţionarea socială), economic, cultural în care se manifestă problemele psihologice;
  •    evaluarea gradului de discernământ al persoanelor;
  •    evaluarea dezvoltării psihologice;
  •    alte evaluări în situaţii care implică componente psihologice  clinice (ex. chestionare de interes în consilierea vocaţională etc.).
  Instrumentele psihologice utilizate în procesul de evaluare clinică includ:
  •    interviuri (structurate, semistructurate, libere);
  •    teste psihologice.

  sursa www.copsi.roComisia de Psihologie Clinică şi Psihoterapie, GHID DE PRACTICĂ CLINICĂ ÎN PSIHOLOGIE

• Psihologia Clinica

         Psihologia clinică este acea ramură a ştiinţei care studiază factorii psihologici implicaţi în starea de sănătate şi de boală a fiintei umane fiind focalizată pe aspecte de promovare a sănătăţii şi prevenţie a patologiei (pentru clienţi)  și intervine asupra acestor factori concentrându-se asupra aspectelor de tratament psihologic al tulburărilor.
        Serviciile de psihologie clinică oferite clienților în cadrul cabinetului de psihologie :
  •    Psihodiagnostic şi evaluare clinică (se evaluezază atât tabloul clinic/mecanismele etiopatogenetice psihologice cât şi stările de sănătate/mecanismele de sanogeneză);
  •    Intervenţie psihologică (atât pentru promovarea sănătăţii şi dezvoltare personală cât şi pentru tratamentul tulburărilor psihice şi/sau a celor care implică în etiopatogeneză mecanisme psihologice);

        O definiție mai scurtă se referă la Psihologia Clinică ca fiind o integrare a științei, a teoriei și cunoștințele clinice în scopul de înțelegere, prevenire și intervenție în situațiile de stres sau disfuncții de natură psihologică și în scopul de a promova la nivel individual sau de grup, comportamente sănătoase și starea de bine precum și dezvoltarea personală. În multe țări, psihologia clinică este reglementată ca o profesie de protejare și dezvoltare a sănătății.

  sursa www.copsi.roComisia de Psihologie Clinică şi Psihoterapie, GHID DE PRACTICĂ CLINICĂ ÎN PSIHOLOGIE

• Psihologia-Aspecte generale

         Psihologia are rădăcini adânci în istorie. Izvoarele ei sunt atât de departe în timp încât este dificil să o poți prezenta ca pe o știință de sine stătătoare așa cum este astăzi, la începuturile ei având același scop prin punerea în practică, însă utilizând metode și principii adaptate epocii respective.
        Starea de bine, împlinirea spirituală, împlinirea umană palpabilă, descoperirea și înțelegerea ființei umane, a dinamicii psihologice au fost dintotdeauna principalele scopuri pentru care psihologia s-a născut și s-a manifestat sub diverse forme, dezvoltându-se și adaptându-se fiecărei epoci, subliniind și confirmând prin utilitate și necesitate nevoia individuală și socială a propriei existențe.
        Dovezi scrise ce atestă forme de manifestare a psihologiei au fost descoperite cu mii de ani în urmă în zonele Orientului îndepărtat, respectiv în China, Japonia, India și Egipt iar dovezi mai noi  apar și în zona Europeană unde sunt identificate izvoare istorice consemnate ca fiind elemente de maximă importanță ce au influențat dezvoltarea psihologiei Occidentale.
        Dezvoltarea socială Occidentală după anul 0 a dus la o mutație a psihologiei, mutație care a ajutat la dezvoltarea ei și pe acest continent și transformarea ei în știința de astăzi. Cu toate ca paradigmele științifice tind să fie universale cuantificând psihologia și chiar dacă psihologia are o structura comună în formele ei de manifestare, această știință succede în nuanțe ale aceleiași culori, formând o paletă ce poate fi măsurată într-o manieră de tipul ”aici și acum” datorită caracterului flexibil al societăților umane și a dezvoltării și evoluției care definesc specia umană.
        Ceea ce ieri a fost util, funcțional cu caracter de normal pentru un individ X -cu nevoi specifice, dintr-o anumită categorie socială, trăind într-o formă de organizare socială într-o zonă geografică strict delimitată- dar în acelasi timp nu era util, funcțional cu caracter de normal pentru un individ Y cu date sociale si demografice diferite, indivizi ce aveau în comun momentul existenței, astazi poate să prezinte schimbări radicale, de exemplu, sistemul de valori a individului X să fie înlocuit de un sistem de valori caracteristic individului Y , în condiții social-demografice similare dar în prezența unui moment de măsurare diferit de momentul de referință inițial.
        Conceptele și ideile psihologiei occidentale, așa cum arată și funcționează astăzi, s-au dezvoltat în cea mai mare masură fără ca dezvoltatorii ei să poată accesa un sistem de comunicare avansat ceea ce a permis ca aceste concepte și idei să fie construite și adaptate într-un mod subiectiv.  În urma impactului favorabil cu mai multe domenii, cu ajutorul dezvoltării treptate a tehnologiei,societății, a metodelor de comunicare, ideile și conceptele au început sa fie filtrate, selectionate, îmbunătățite și în unele cazuri modificate major de către oamenii de știință, în funcție de nevoile și rezultatele dorite.
        Astăzi, datorită tehnologiei și metodelor moderne, accesul la informații și circulația lor, provoacă o nouă mutație în domeniul psihologiei. Din ce în ce mai multe informații sunt accesibile și din ce în ce mai mulți specialiști din psihologie și domenii conexe pot fi ”on-line” împărtășind idei și concepte, contribuind împreună la o îmbunătățire rapidă și majoră a psihologiei. De asemenea, și beneficiarii serviciilor psihologice sunt contribuitori importanți în evoluția acestui domeniu și bineinteles că era tehnologică le facilitează implicarea în noua evoluție a psihologiei.
        Anul 0 al psihologiei încă este ”acum” , schimbări radicale și descoperiri care pentru moment nu pot fi comentate în întregime se nasc rapid și schimbă planeta. Rămâne ca istoria să îl introducă în calendarul umanității la momentul potrivit.

  Bibliografie

• Psihologie Clinica

  Diagnostic şi evaluare clinică:
  - investigarea şi psihodiagnosticul tulburărilor psihice şi al altor condiţii de patologie care implică în etiopatogeneză mecanisme psihologice;
  - evaluarea stării de sănătate mentală;
  - evaluare cognitivă şi neuropsihologică;
  - evaluare comportamentală;
  - evaluare subiectiv-emoţională;
  - evaluarea personalităţii şi a mecanismelor de coping / adaptare / defensive;
  - evaluarea unor aspecte psihologice specifice cuplului, familiei sau altor grupuri;
  - evaluarea contextului familial, profesional, social, economic, cultural în care se manifestă problemele psihologice;
  - evaluarea gradului de discernământ al persoanelor;
  - evaluarea dezvoltării psihologice;
  - alte evaluări în situaţii care implică componente psihologice.

• Testarea psihologica

        Testul psihologicaparține surselor de date utilizate în cadrul procesului de evaluare; de obicei este utilizat mai mult de un test. Este o procedură sistematică de obţinere a probelor de comportament, relevante pentru funcţionarea cognitivă sau afectivă, precum şi pentru evaluarea şi notarea acelor probe în conformitate cu standardele.

        Testarea psihologică este un domeniu caracterizat prin utilizarea de mostre de comportament în scopul de a face generalizări despre o anumită persoană. Prin mostre de comportament, se ințeleg observaţii realizate în timp asupra sarcinilor efectuate de o persoană, care au fost, de obicei, prescrise în prealabil. Aceste răspunsuri sunt adesea compilate în tabele statistice care permit evaluatorului să compare comportamentul individului testat cu răspunsurile unui grup.

        Testele psihologice reprezintă o rafinare sistematică a observaţiei şi a metodelor de evaluare. Ele materializează, traduc într-un dispozitiv experimental şi de analiză psihologică o anumită concepţie sau teorie psihologică dintr-o anumită perioadă despre o funcţie sau despre funcţionalitatea psihică.

   

  Bibliografie