Consiliere psihologica

Consilierea psihologică este intervenţie psihologică:
(a) în scopul optimizării, autocunoaşterii şi dezvoltării personale
(b) în scopul remiterii problemelor emoţionale, cognitive şi de comportament.
Consilierea psihologică se deosebeşte de consilierea educaţională/şcolară.
În timp ce consilierea educaţională/şcolară este focalizata pe probleme de educaţie şi carieră putând fi practicată de profesionişti cu pregătire non-psihologică (ex. sociologici, pedagogi etc.), consilierea psihologică implică intervenţia specialistului psiholog (sau asimilat) în optimizare personală şi în ameliorarea problemelor psiho-emoţionale şi de comportament.
Consilierea psihologică se deosebeşte de psihoterapie.
În timp ce psihoterapeutul poate să fie psiholog sau medic, consilierul psihologic nu poate sa fie decât psiholog; în plus, numai psihoterapeutul poate face intervenţie psihologică pentru psihopatologie, în timp ce consilierul psihologic se focalizează pe optimizare şi dezvoltare personală, probleme subclinice (ex. disforie) sau patologie somatică în care sunt implicaţi factori psihologici. Psihoterapeutul-psiholog are toate competenţele consilierului psihologic.
Consilierea psihologică se poate realiza în regim:
- individual;
- în grup;
- de grup (ex. cuplu, familie).
Componentele unui proces de consiliere psihologică sunt:
- evaluarea cerinţelor (obiectivelor/scopurilor)/problemelor clientului;
- conceptualizarea psihologică a cerinţelor (obiectivelor/scopurilor)/problemelor clientului;
- intervenţii psihologice individuale şi de grup;
- relaţia de consiliere;
- evaluarea procesului de consiliere psihologică şi a rezultatelor acestuia.
Intervenţiile psihologice ale consilierului psihologic:
- optimizare, dezvoltare şi autocunoaştere (ex. coaching);
- probleme psihologice subclinice;
- educaţia pentru sănătate, prevenţia primară;
- prevenţie secundară, terţiară, recuperare;
- soluții pentru problemele de cuplu şi familie.

sursa www.copsi.ro  Colegiul Psihologilor din România, Comisia de Psihologie Clinică şi Psihoterapie, GHID DE PRACTICĂ CLINICĂ ÎN PSIHOLOGIE