Psihoterapie de Grup

Principii ale intervenţiei psihologice în grup
      Implementarea intervenţiilor psihologice în grup (de grup) nu angajează modificări semnificative în modul de utilizare a tehnicilor psihoterapeutice. Modificările intervin mai ales în organizarea grupului.
Construirea unui grup terapeutic
      Construirea unui grup terapeutic presupune, în principiu, următoarele:
(a)    clientul trebuie să beneficieze de pe urma grupului şi grupul de pe urma clientului;
(b)    nu se introduc în grup clienţi extrem de agresivi deoarece aceasta afectează dinamica grupului; pentru clienţii agresivi se organizează grupuri speciale;
(c)    numărul membrilor grupului este de obicei între 6-8 până la 12; un număr prea mare de clienţi poate afecta negativ dinamica grupului;
(d)    pot fi incluşi clienţi cu diverse probleme respectându-se doar grupele mari de vârstă (copii, adolescenţi, adulţi).
      Şedinţele de grup au loc de aproximativ două ori pe săptămână (numărul întâlnirilor este flexibil în funcţie de clienţi şi de modalitatea de intervenţie). O atenţie specială se acordă şedinţelor iniţiale de construcţie a grupului. Exerciţiile de încălzire şi de familiarizare a clienţilor în grup sunt foarte importante.
      De asemenea, terapeutul trebuie să fie atent să stimuleze toţi membrii grupului. Numărul mediu de şedinţe de grup este de 25 (se adaptează formelor specifice de intervenţie).
Mecanismele intervenţiei în psihoterapia în (de) grup
      Psihoterapia în (de) grup acţionează prin mecanisme specifice. Dacă în psihoterapia individuală factorii principali ai reuşitei sunt: o relaţie terapeutică adecvată, un psihodiagnostic şi o conceptualizare clinică corecte şi tehnici de intervenţie eficace, în psihoterapia de grup factorii reuşitei sunt:
(a)    accesul la o cantitate mai mare de informaţie terapeutică;
(b)    instalarea speranţei; văzând că unii membri ai grupului au reuşit subiectul înţelege că şi el poate reuşi;
(c)    învăţarea prin modelare şi imitaţie;
(d)    suportul social al grupului;
(e)    universalitatea; clientul înţelege că problema pe care o are nu îl vizează doar pe el, ci apare şi la alte persoane.
      Adesea o combinaţie între intervenţia individuală şi în (de) grup este extrem de eficace; în funcţie de evoluţia clientului acesta poate fi orientat în diverse momente de la intervenţia individuală la cea în (de) grup şi invers. În general, intervenţia individuală este indicată în cazuri mai severe, iar intervenţia în (de) grup în cazuri mai puţin severe, adesea cu rol educativ şi profilactic (dificultăţi de relaţionare interpersonală, lipsa asertivităţii etc.). fără însă ca acest lucru să fie o prescripţie. Ca regulă generală, înainte de intervenţia în (de) grup este indicată o secvenţă (ex. câteva şedinţe) de intervenţie individuală.

 sursa www.copsi.ro Comisia de Psihologie Clinică şi Psihoterapie, GHID DE PRACTICĂ CLINICĂ ÎN PSIHOLOGIE