Interventie Psihologica

      Intervenţia psihologică este de trei tipuri:
-    specifică psihologului clinician, intervenţia psihologică de bază,
-    consiliere psihologică,
-    psihoterapie.
      În timp ce intervenţia psihologică de bază are un caracter mai general, consilierea psihologică şi psihoterapia presupun formare într-o modalitate specifică de intervenţie.
      Secvenţa care trebuie urmată de către psiholog în alegerea unei intervenţii psihologice, funcţie de problema pacientului, este (vezi şi David, 2006):
•    Tratamente/intervenţii validate ştiinţific atât sub aspectul eficienţei cât şi sub aspectul validităţii teoriei; daca ele nu există, atunci se utilizează:
•    Tratamente validate ştiinţific sub aspectul eficienţei; dacă ele nu există, atunci se utilizează:
•    Tratamente considerate eficiente prin consensul specialiştilor; dacă ele nu există, atunci se utilizează:
•    Tratamente care deşi nu au fost investigate ştiinţific derivă dintr-o teorie testată şi validată; ele trebuie să aibă acordul grupului profesional de apartenenţă, să fie potenţial utile şi nepericuloase. Dacă acestea nu există, atunci se utilizează intervenţii derivate adhoc din pregătirea profesională (teoretică şi practică) şi pe care acordul celorlalţi colegi le justifică în cazul dat ca fiind potenţial utile şi nepericuloase.
    Intervenţia psihologică de bază, efectuată de psihologul clinician, constă în:
•    educaţie pentru sănătate, promovarea sănătăţii şi a unui stil de viaţă sănătos (ex. prin prevenţie primară şi secundară);
•    consiliere şi terapie suportivă;
•    consilierea în situaţii de criză şi asistenţa bolnavilor terminali;
•    optimizare şi dezvoltare personală, autocunoaştere (ex. coaching);
•    terapii de scurtă durată focalizate pe problemă, prevenţie terţiară, recuperare şi reeducare (individuale, de grup, cuplu şi familie);
•    terapii standard de relaxare şi sugestive;
•    consiliere (ex. prin tehnici comportamentale) specifică obiectivelor medicale (ex. creşterea aderenţei la tratament, modificarea stilului de viaţă, pregătire preoperatorie, prevenţie terţiară în cadrul bolilor cronice etc.);
•    managementul conflictului şi negociere.

sursa www.copsi.ro Comisia de Psihologie Clinică şi Psihoterapie, GHID DE PRACTICĂ CLINICĂ ÎN PSIHOLOGIE