Carl Gustav Jung a fost un psihiatru elvețian și psihoterapeut care a fondat psihologia analitică. Jung a propus și a dezvoltat conceptele de extraversie și introversie, arhetipurile, precum și inconștientul colectiv. Munca sa a fost influentă în psihiatrie și în studiul religiei, psihologie, filozofie, arheologie, antropologie, literatură și a domeniilor conexe. El a fost un scriitor prolific, multe dintre lucrări lui nu au fost publicate decât după moartea sa.
      Conceptul central al psihologiei analitice este de individualizarea - procesul psihologic de integrare a contrariilor, inclusiv conștientul cu inconștientul, păstrând în același timp autonomia lor relativă. Jung considera individualizarea a fi procesul central al dezvoltării umane.
      Jung a creat unele dintre cele mai cunoscute concepte psihologice: arhetipul, inconștientul colectiv, complexul și sincronicitatea. Myers-Briggs Type Indicator (MBTI), un popular instrument psihometric, a fost dezvoltat de la teoria lui Jung a tipurilor psihologice.
      Jung a văzut psihicul uman ca fiind "de natură religioasă" și a făcut din acest religiozitate  centrul explorărilor sale. Jung este unul dintre cei mai cunoscuţi contribuabili contemporani a analizei visurilor și simbolizare.
       Deși el a fost un clinician practician, se considera a fi un om de știință, mare parte din munca de o viață a fost cheltuită pentru a explora domenii tangențiale, cum ar fi filozofia estică şi occidentală, alchimie, astrologie, sociologie, precum și literatură și arte.   Interesul lui Jung în filozofie și ocultism au condus pe mulți să-l privească ca un mistic, cu toate că ambiția lui era să fie văzut ca un om de știință. Influența lui asupra psihologiei populare, "psihologizarea religiei", spiritualitate, mișcarea New Age, a fost imensă.
      Carl Gustav Jung s-a născut în Kesswil, în cantonul elvețian din Thurgau, la 26 iulie1875. Tatăl său a fost pastor într-o zonă săracă, a Bisericii Reformate elvețiene în timp ce mama sa provenea dintr-o familie bogată elvețiană.
      Când Jung avea șase luni tatăl său a fost numit într-o parohie mai prosperă din Laufen. Între timp, tensiunea dintre părinții săi era în creștere. Emilie Jung a fost o femeie excentrică și deprimată, care a petrecut o mare parte din timpul ei în propriul ei dormitor separat, captivată de spiritele care, din spusele ei, o vizitau pe timp de noapte. Jung a avut o relație mai bună cu tatăl său din cauza excentricitățile mamei sale. Deși normală în timpul zilei, Jung a spus că, pe timp de noapte, mama sa devenea ciudată și misterioasă. Jung a spus că într-o noapte a văzut o figură slab luminată și fără forme clare provenind din camera ei, cu un cap de detașat de gât , cap care plutea în aer în partea din față a corpului.
      Mama lui Jung a părăsit Laufen pentru mai multe luni de spitalizare, în apropiere de Basel,  pentru o boală fizică necunoscută. Jung a fost trimis de către tatăl său pentru a locui cu sora necăsătorită a lui Emilie Jung în Basel, dar mai târziu a fost adus înapoi la reședința tatălui său. Crizele continue a lui Emilie Jung, starea de absență și starea de spirit de multe ori deprimantă a influențat atitudinea fiului ei față de femei. Aceasta influență Jung a numit-o mai târziu "handicapul cu care am început" și care a dus uneori la vederi patriarhale în ceea ce privește femeile. După trei ani de viață în Laufen, Paul Jung a solicitat un transfer și a fost chemat la Kleinhüningen în 1879. Relocarea a adus pentru Emilie Jung contacte mai apropiate cu familia ei și a îmbunătățit starea ei de spirit.
      În copilărie Jung a fost un copil singuratic și introvertit și a fost convins că, la fel ca mama lui, el a avut două personalități - un cetățean elvețian modern și o personalitate mai potrivită pentru secolul al XIX-lea. "Personalitatea Numarul 1" cum a numit-o el, a fost un elev tipic pentru viața din aceea epocă. "Personalitatea Numărul 2" a fost un om demn, cu autoritate și influent din trecut. Deși Jung a fost aproape de ambii părinți el a fost dezamăgit de abordare academică a tatălui său față de credință.
      O serie de amintiri din copilărie l-au impresionat pe tot parcursul vieții. La vârsta cand era un băieţel a sculptat un mic manechin în capătul unei rigle de lemn din pe care a pus-o în interiorul cutiei pentru creioane. El a adăugat apoi o piatră pictata pe jumătățile superioare și inferioare și a ascuns aceasta cutie în pod. Periodic se va întoarce la manechin aducând de multe ori foi mici de hârtie cu mesaje înscrise pe ele în propria sa limbă secretă. El  a reflectat a mai târziu că acest act ceremonial a adus un sentiment de pace și securitate interioară. Ani mai târziu, a descoperit similitudini între această experiență personală și totemuri ale popoarelor indigene, cum ar fi colectarea de suflete- pietre în apropiere de Arlesheim sau tjurungas din Australia. A concluzionat că actul său ceremonial intuitiv a fost un ritual inconștient, care a fost practicat într-un mod izbitor de asemănător în locații îndepărtate și că el, un copil, nu a avut de unde să știe despre asta. Concluziile sale pe arhetipuri psihologice și inconștientul colectiv s-au inspirat, în parte, prin aceste experiențe.
      La vârsta de doisprezece ani, cu puțin timp înainte de sfârșitul primului său an la Gimnaziul Humanistisches în Basel, el a fost împins la pământ de către un alt băiat atât de tare incăt a rămas câteva momente inconștient (Jung mai târziu a recunoscut că incidentul a fost din vina lui, în mod indirect). Un gând i-a venit în minte în acel moment, "de acum nu va trebui să mai meargă la școală ". De atunci, ori de câte ori el a mers la școală sau începea să își facă temele, leșina. A rămas acasă pentru următoarele șase luni până când a auzit pe tatăl său vorbind îngrijorat cu un vizitator despre capacitatea lui Jung de a se întreține in viitor. Ei au suspectat ca Jung ar avea epilepsie. Confruntat cu realitatea sărăciei familiei sale, Jung și-a dat seama de nevoia de a învăţa bine. A mers imediat în biroul tatălui său și a început sa înveţe gramatica limbii latine. A leșinat de trei ori, dar în cele din urmă a învins impulsul și nu a mai leșinat. Despre acest eveniment, Jung aminteşte mai târziu, "a fost atunci când am învăţat ce este o nevroză,,.
      Jung nu avea de gând să studieze psihiatria deoarece aceasta nu a fost considerată prestigioasă în acea perioada. Dar, studiind un manual de psihiatrie, el a devenit foarte entuziasmat când a descoperit că psihozele sunt boli de personalitate. Interesul său a fost imediat capturat - o combinație biologică și spirituală a fost exact ceea ce el căuta.
      În 1895 Jung a studiat medicina la Universitatea din Basel. În 1900 a început să lucreze în Zurich la spitalul de psihiatrie Burgholzli cu Eugen Bleuler. Disertație sa, publicată în 1903, a fost intitulată "Despre psihologia și patologia așa-ziselor fenomene oculte." În 1906 el a publicat ”Studii în asocierea cuvintelor,, și mai târziu a trimis o copie a acestei cărți a lui Sigmund Freud fapt care a condus la o prietenie între ei de aproape șase ani. În 1912 Jung a publicat Wandlungen und symbole der Libido (cunoscută ca Psihologie a inconștientului), care a dus la o divergență teoretică între el și Freud. Prin urmare prietenia a fost ruptă - fiecare afirmând că cealalt nu a putut să admită că ar putea să nu aibă dreptate. După această ruptură Jung a trecut printr-o transformare psihologică radicală și dificilă, care a fost exacerbată de știrea izbucnirii Primului Război Mondial. Henri Ellenberger a numit experiența lui Jung o "boală creatoare", și a comparat-o cu perioada lui Freud , ceea ce el a numit, neurastenie și isterie .
      Este de subliniat faptul că Jung a fondat o nouă școală de psihoterapie, numit psihologie analitică sau psihologie Jungiană.
      Teoriile sale includ:
- Conceptul de introversie si extraversie (deși Jung nu a definit acești termeni așa cum sunt definiți astăzi).
- Conceptul de complex .
- Conceptul de inconștientul colectiv, împărtășit de toți oamenii. Acesta include arhetipurile.
- Sincronicitatea ca un mod de relație care nu este cauzală, o idee influențată de Wolfgang Pauli (cu care Jung a dezvoltat noțiunea de ”mundus unus” în legătură cu noțiunea de non-localitate).
      Jung a continuat să publice cărți până la sfârșitul vieții sale, inclusiv cartea ”Farfurii zburătoare”: un mit modern al obiectelor văzute pe cer (1959), în care a analizat sensul arhetipal și posibila importanță psihologică a observațiilor raportate de OZN-uri. De asemenea, el sa bucurat de o prietenie cu un englez romano-catolic preot, părintele Victor White, care a corespondat cu Jung, după ce a publicat controversatul Răspuns lui Iov.  
      Jung a murit pe 06 iunie 1961 la Küsnacht , după o scurtă suferință.

Sursa http://en.wikipedia.org/wiki/Carl_Jung