Sentimentul că ”ar fi trebuit să fac mai mult” oglindește, cred eu, o dorință fundamentală de a controla incontrolabilul. La urma urmei, dacă ești vinovat de a nu fi făcut ceva ce-ar fi trebuit să faci, atunci concluzia logică este că există ceva ce s-ar fi putut face – un gând reconfortant, care ne distrage atenția de la jalnica noastră neajutorare în fața morții ! Înfășurați într-o iluzie elaborată de putere și progres fără limite, fiecare dinre noi subscrie, cel puțin până la criza vârstei mijlocii, credinței că existența constă într-o eternă spirală ascendentă a realizării de sine, care nu depinde decât de propria voință.
Această dulce iluzie se poate vedea sfărâmată de vreo experiență fulgerătoare și ireversebilă, pe care filosofii o numesc adeseori ”experiență-limită”. Irvin D. Yalom – Călăul dragostei și alte povești de psihoterapie
Sentimentul că ”ar fi trebuit să fac mai mult” oglindește, cred eu, o dorință fundamentală de a controla incontrolabilul. La urma urmei, dacă ești vinovat de a nu fi făcut ceva ce-ar fi trebuit să faci, atunci concluzia logică este că există ceva ce s-ar fi putut face – un gând reconfortant, care ne distrage atenția de la jalnica noastră neajutorare în fața morții ! Înfășurați într-o iluzie elaborată de putere și progres fără limite, fiecare dinre noi subscrie, cel puțin până la criza vârstei mijlocii, credinței că existența constă într-o eternă spirală ascendentă a realizării de sine, care nu depinde decât de propria voință.
Starea de bine reprezintă elementul cheie care stă la baza evoluției și dezvoltării personale, la baza evoluției umane din toate punctele de vedere.